ITM București și INML joacă ping-pong cu moartea unui om în cazul MDPI
În cazul morții Alexandrei Anghel la biroul MDPI, ITM București și INML pasează responsabilitatea una către cealaltă.
Cristian Halați
26 iunie 2025
În cazul morții Alexandrei Anghel la biroul MDPI, ITM București și INML pasează responsabilitatea una către cealaltă.
Ți s-a întâmplat vreodată să simți cum inima începe să-ți bubuie cu câteva ore înainte de un deadline important? Ai senzația că ești într-o cursă contra cronometru, dar când tragi linie… progresul e aproape inexistent? Nu ești singur. De fapt, e foarte posibil să fii blocat într-un ciclu de urgențe false.
Noile mărturii ale actualilor sau ale foștilor angajați Continental România ridică semne de întrebare privind actuala criză a acestui angajator.
Am primit mesaje despre ITM din toate județele, cu experiențe care variază de la ignoranță instituțională până la acoperirea directă a abuzurilor. Și e clar: avem o problemă sistemică. Cum o reparăm?
Și dacă uneori ți se pare poate ca doamna HR ține mai mult cu șeful decât cu angajații, serotonina chiar încearcă să aibă grijă de tine. Asta până o ignori o perioadă și te face să nu mai ai răbdare cu nimeni și cu nimic.
Orice zgomot te irită, orice solicitare pare un atac personal, iar gândurile alea liniștite de odihnă… au fost trimise în concediu fără preaviz.
Într-un dialog cu Hacking Work, reprezentantele Inspecției Muncii au oferit explicații despre întârzierile anchetei în cazul MDPI, responsabilitatea în cazul Atos Timișoara și lipsa de comunicare a ITM București.
Îți mai aduci aminte de cazul Atos Timișoara?
Tot dopamina te face și să uiți de tine pe Tiktok, dar și să simți satisfacția intensă, dar de scurtă durată atunci când bifezi un task. Care te face să mai vrei, și să pornesti imediat în căutarea altuia, la fel de rapid de bifat.
Alexandra Anghel a murit la biroul companiei MDPI, iar ITM București nu a făcut nimic. Legea cere acțiune în 15 zile. Au trecut peste 8 luni. Trimite și tu o cerere oficială. Împreună cerem răspunsuri și responsabilitate.
Și știi de ce? Pentru că în corpul tău există o mulțime de hormoni și neurotransmițători care îți pot dicta starea. De asta ai zile în care pare că totul merge perfect: te concentrezi ușor, te înțelegi bine cu colegii, munca ta pare că are sens. Și zile în care nimic, dar nimic, nu mai funcționează. Nu te poți aduna, oamenii te enervează, notificările te copleșesc, iar stresul plutește în aer.
Ce se întâmplă când AI-ul devine colegul nostru de birou? Spoiler: Începem să muncim mai puțin mecanic și mai mult strategic.
Sunt momente în care ai nevoie să te oprești. Nu ca să iei o pauză, ci ca să vezi dacă ești încă pe drumul pe care vrei să fii. Pentru unii, SPOR Business Camp a fost prima astfel de oprire după mult timp. Pentru alții, a fost un spațiu de reconfirmare. Pentru toți, a fost o experiență greu de uitat.
Sigur ai și tu colegi faini, cu care lucrul merge strună, dar și oameni cu care fiecare discuție pare mai degrabă un meci de box. Dar te-ai întrebat vreodată de ce unii se înțeleg bine cu toată lumea, iar alții sunt mereu în mijlocul conflictelor?
Hai să fim sinceri: când te gândești la Maramureș în mai, visezi la soare, la verde crud și la poieni luminoase. Ei bine, vremea la ediția din 2025 a SPOR Leadership Camp (8-11 mai) a avut alte planuri cu noi. Ploaia s-a hotărât să ne fie companion de nădejde, mutându-ne discuțiile și atelierele din inima naturii în căldura primitoare a căsuțelor maramureșene. Și a fost perfect așa. Poate tocmai acest cadru mai restrâns, mai intim, ne-a împins să ne conectăm mai profund, să transformăm vremea într-un catalizator pentru idei și emoții.
Ai văzut vreodată oameni care au cariere de succes, dar par permanent stresați și nemulțumiți? Sau, din contră, oameni care se bucură de munca lor și ajung departe tocmai pentru că iubesc ceea ce fac?
Chiar și în organizațiile cu o cultură sănătoasă, siguranța psihologică se fisurează ușor în perioade de restructurare sau schimbare de procese. În tranziții precum migrarea la un nou sistem apar tensiuni inevitabile: roluri rediscutate, autoritate redistribuită, rutină perturbată. În astfel de contexte ambigue, oamenii tind să se retragă – de teamă „să nu spună ceva greșit”. Cum facem să protejăm siguranța psihologică în echipele noastre, în cele mai dificile momente?
Ți s-a întâmplat vreodată să te uiți la o foaie goală sau un ecran alb și să nu-ți vină nicio idee? Dar, în schimb, să ai o revelație genială sub duș, în timp ce îți plimbi câinele, îți mângâi pisica sau chiar când stai degeaba?
De când am fost mici ni s-a tot spus:
Mergi la școală, înveți, muncești din greu, să iei note mari, să treci toate examenele și abia apoi o să fii fericit, când termini școala.
La câteva luni după moartea unei angajate la birou și acuzațiile privind un mediu de lucru toxic, MDPI lansează o campanie de PR ce promovează un loc de muncă „pozitiv” și „motivant”. În ciuda declarațiilor oficiale, foști și actuali angajați vorbesc despre ipocrizie, burnout și o cultură organizațională neschimbată.
O organizație e ca un concert simfonic: când strategia, leadershipul și echipele joacă în armonie, rezultatul e o capodoperă.
