Dacă îi întrebi pe oameni ce apreciază cel mai mult, vei descoperi un set de principii remarcabil de sănătos: onestitate, respect, familie și muncă făcută corect. Totuși, aceiași oameni, odată intrați pe ușa biroului, devin defensivi, birocrați și extrem de prudenți. De ce se întâmplă uneori asta?
Pentru mulți dintre noi, lipsa somnului nu mai e o excepție, a devenit rutină. Serile se lungesc, diminețile încep prea devreme, telefonul rămâne în mână până târziu, iar a doua zi ne bazăm pe cafea, adrenalină și presiune. Problema e că organismul se poate adapta doar aparent, și atunci apare „mahmureala de birou”. Află în ce constă:
O pauză, un puzzle, un prânz complet, cald și calm alături de colegi, pe banii companiei. Așa arată exemplele folosite și apreciate de oameni și atât de ușor de replicat, care compun studiul de caz Beneficii Istețe de la Mediatel Data.
Punem pe masă realitatea muncii culturale în România printr-un articol amplu cu mărturii despre cum trăiesc cei din sectorul cultural epuizarea profesională, ce o alimentează, care sunt soluțiile, ce ne spun studiile și ce putem face noi, cei care nu aparținem în mod direct acestei lumi, dar avem un cuvânt de spus în felul în care este valorizată cultura și munca artistică.
La nivel sociologic, „cultura fricii” înseamnă că oamenii nu se mai tem doar de pericole reale, ci ajung să vadă lumea prin filtrul fricii. Cu alte cuvinte, frica devine un mod obișnuit de a interpreta realitatea, chiar și atunci când nu există o amenințare clară.
În organizații, acest lucru se vede atunci când angajații se așteaptă să fie sancționați chiar dacă nu au făcut nimic greșit. Din cauza acestei temeri, ei ajung să se autocenzureze, să nu-și spună opiniile și să evite situațiile în care ar putea apărea conflicte sau riscuri în relațiile cu ceilalți.
Acces la educație și formare serioasă, ședințe gratuite cu terapeuți, zile plătite pentru voluntariat, concediu mai lung sau recunoașterea unui drept într-un context pe care legea locală încă îl tratează ambiguu, toate transmit un mesaj puternic în exemplul Iron Mountain România: „înțelegem că viața ta e mai mult decât jobul ăsta”. Iar acolo unde sunt văzuți, înțeleși și sprijiniți, oamenii rămân și se implică.
De ce organizații cu oameni competenți și bine intenționați produc adesea mai puțin decât ar putea? Datele ne arată o realitate fascinantă: diferența de performanță și implicare are alte cauze decât resursele sau strategia. Totul pornește de la modul în care sunt ierarhizate și trăite valorile. Aceste forțe invizibile determină viteza deciziei, disponibilitatea de a asuma riscuri și calitatea cooperării.
„Copii sau carieră?” pare o întrebare onestă. În realitate, a ajuns să fie o capcană: te obligă să-ți împarți viața în două tabere care se luptă între ele, de parcă n-ar fi vorba, de fapt, despre aceeași persoană.
