La începutul lunii octombrie 2024 relatam despre moartea tragică a unei tinere de doar 27 de ani, Maria Alexandra Anghel, care și-a pierdut viața chiar la sediul din București al companiei MDPI. În relatările colegilor, cauza medicală a decesului a avut legătură directă cu epuizarea fizică și psihică, efect al suprasolicitării și muncii într-un regim de presiune uriașă, cu stres și sarcini mult peste volumul normal de muncă dintr-o companie civilizată.
La acel moment, compania a refuzat să aibă o poziție publică, presa centrală și posturile TV naționale nu au reușit să găsească niciun reprezentant al firmei dispus să vorbească, iar angajații din București au fost trimiși să lucreze de acasă câteva săptămâni, până s-au mai liniștit lucrurile.
Cazul Alexandrei Anghel a scos la iveală multe lucruri șocante, pe care compania probabil ar fi preferat să le țină ascunse: mediul de lucru toxic, orele suplimentare neplătite, micromanagementul sufocant și presiunea psihologică extremă asupra angajaților.
Imediat după ce am scris despre decesul Alexandrei Anghel, foarte mulți dintre angajații și foștii angajați ai MDPI ne-au scris în număr mare pentru a ne împărtăși experiențele traumatizante prin care au trecut, și cât de greu e să reziști într-un astfel de mediu. Ni s-a relatat despre anxietate constantă, depresii severe, burnout și sentimentul că ești tratat ca o simplă piesă într-o mașinărie infernală.
„Eroul” central al întregii mașinării care arde efectiv mințile unor tineri absolvenți de elită de la cele mai bune universități din Cluj și București pare a fi CEO-ul companiei, un miliardar chinez cu evidente accente de psihopatie și sociopatie, care a impus în întreaga firmă un regim de lucru infernal, cu volume de sarcini uriașe, care se succed cu o viteză tot mai mare.
Sursa toxicității pentru angajații din birourile din România (Cluj și București) este coordonarea editorială din China, de unde managerii proiectelor de publishing academic alocă sarcini numeroase și de înaltă dificultate, a căror îndeplinire o verifică obsesiv de câteva ori pe săptămână, punând o presiune infernală pe angajații români.
MDPI România este o companie de academic publishing din categoria „predatory journals”, care are o reputație foarte proastă în lumea cercetării științifice, pe plan global. Această companie obișnuiește să ignore cerințele de validare academică a conținutului științific publicat și folosește standarde de calitate extrem de joase pentru lucrările pe care le publică.
De fapt, MDPI este o organizație care publică articole de cercetare științifică primind bani chiar de la autorii acestora, un model de business extrem de rentabil, dar care introduce în circuitul literaturii științifice globale foarte mult conținut de tip ”moloz”, adică lucrări de foarte proastă calitate științifică.
O serie de articole publicate în 2023 de PressOne (citiți aici și aici) descrie cu precizie acest model de business, care transformă în ”oameni de știință” niște impostori ale căror lucrări nu aduc nicio contribuție la cunoașterea științifică a lumii.
Această practică este folosită, din păcate, de mai multe universități de mâna a doua și mâna a treia din România, care cheltuie bani publici ca să îi transforme în „savanți” pe unii „profesori” care nu se dovedesc capabili să publice lucrări cu adevărată valoare academică, propunându-le spre validare și revizuire corectă către jurnalele științifice cu bună reputație.
Lumini, camere, motor… reclame de angajator ale MDPI România!
Haideți să vedem cu ce s-a mai ocupat MDPI între timp și care au fost prioritățile companiei după ce a murit un angajat la biroul său din București.
Surprinzător sau nu, MDPI a considerat că cea mai bună mișcare după această tragedie este să investească într-o campanie amplă de PR și recrutare. Recent, compania a lansat un videoclip promoțional, care proiectează un mediu de lucru pozitiv, dinamic, cu beneficii atractive, integritate și chiar și surprize de sărbători!
Într-un e-mail plin de indignare și revoltă trimis redacției Hacking Work săptămânile trecute, un fost angajat ne împărtășește la ce surprize se pot aștepta noii candidați din partea angajatorului MDPI:
„Acest filmuleț promo iese la lumină la câteva luni după ce a ieșit la lumină și cultura toxică a acestei companii, în care și eu am lucrat. Despre anchetă nu s-a mai auzit nimic, nici de la surse din interior. Însă mi se pare un nou nivel de ipocrizie, în condițiile în care oamenii pleacă în valuri, iar cei care încă nu au plecat doar așteaptă să găsească oportunitatea potrivită pentru a face pasul.”
Dincolo de campania online, MDPI România a participat cu standuri proprii la târgurile de carieră și chiar și-a trimis reprezentanți la evenimente organizate în mediul universitar. Este evidentă strategia companiei de a atrage noi angajați, în special din rândul proaspeților absolvenți și studenților din ani mari.
Nevoia firmei de a își asigura carne de tun proaspătă vine probabil din faptul că numărul celor care părăsesc firma după câteva luni de activitate este foarte mare. Dacă analizăm datele disponibile online, oamenii chiar par a pleca în valuri de la MDPI România. Cu o simplă căutare pe LinkedIn vedem că peste 70% dintre angajații MDPI România au vechime mai puțin de un an în companie.
Cei mai mulți dintre proaspeții angajați MDPI România sunt veniți direct de pe băncile facultăților și nu au deloc experiență în privința relației cu un angajator, așa că nu știu ce să ceară și cu ce standarde să opereze atunci când evaluează oferta unei firme și mediul de lucru dintr-o organizație.
Orientarea MDPI România către tineri absolvenți este o strategie care permite firmei să integreze tineri care nu au termeni de comparație în privința standardelor de lucru și volumului de muncă și care pot să creadă că munca de volum uriaș într-un stres continuu care duce la epuizare este de fapt normalitatea.
Răspunsuri oficiale de la MDPI România
Am contactat direct MDPI România pentru a obține clarificări oficiale legate de actuala situație din firmă, dar și față de această campanie de publicitate de mare anvergură pe care o derulează în România acest angajator foarte toxic.
Am pus câteva întrebări și ne-au fost oferite răspunsurile de mai jos, într-un document semnat curajos și cu simț de răspundere de „PR Team of MDPI Romania”, trimis printr-un un e-mail de la adresa pr-romania@mdpi.com.
Faptul că niciun oficial al companiei, nici de la cartierele generale din Elveția sau China și nici din managementul filialei din România, nu își asumă această poziție oficială spune multe despre cultura organizației și nivelul de responsabilitate al celor care conduc această firmă.
Iată cum au răspuns:
Despre circumstanțele morții angajatei Alexandra Anghel:
Hacking Work: Vă rugăm să ne oferiți informații sau clarificări legate de circumstanțele decesului Mariei Alexandra Anghel, inclusiv dacă a existat o legătură între acest eveniment tragic și mediul de lucru, și care au fost factorii principali care au contribuit la decesul tinerei.
MDPI: „În prezent, ancheta desfășurată de autoritățile competente este încă în curs, motiv pentru care nu putem oferi detalii suplimentare cu privire la concluziile oficiale ale acesteia. Totuși, menționăm că, în baza rezultatelor investigației realizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă, decesul colegei noastre, Maria Alexandra Anghel, nu a fost încadrat ca accident de muncă.
A fost un eveniment profund dureros pentru întreaga echipă, iar gândurile noastre se îndreaptă în continuare către familia și apropiații Alexandrei, cărora le transmitem întreaga noastră compasiune.”
Despre schimbările organizaționale de după tragedie:
Hacking Work: Vă rugăm să ne spuneți dacă în urma acestui eveniment s-au implementat schimbări organizaționale menite să prevină apariția unor astfel de situații în viitor și care sunt acelea. O descriere cât mai detaliată aici ne este de ajutor.
MDPI: „Evenimentul tragic din anul precedent a avut un impact major asupra organizației noastre și ne-a determinat să reevaluăm politicile și procedurile interne, cu scopul de a consolida mecanismele de prevenție și de a întări sprijinul acordat angajaților.
Ca parte a acestui proces, am asigurat instruirea suplimentară în acordarea primului ajutor pentru un număr extins de colegi, am încheiat un parteneriat cu o companie specializată în consiliere psihologică și suport emoțional, accesibil tuturor angajaților, și am organizat întâlniri dedicate cu liderii de echipe pentru a înțelege mai bine realitățile fiecărui departament și a răspunde nevoilor existente.
De asemenea, a demarat un audit intern extins în domeniul sănătății și securității în muncă la nivel global, iar departamentul de resurse umane a efectuat o analiză detaliată a pachetului de beneficii oferit angajaților.”
Despre acuzațiile legate de mediul de lucru:
Hacking Work: Cum răspundeți relatărilor transmise de actuali și foști angajați, în urma decesului angajatei
Maria Alexandra Anghel, dar și recenziilor publice de pe platforma undelucram.ro, în care se menționează un volum de muncă excesiv, ore suplimentare neplătite, micromanagement, precum și alți factori cu un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice a angajaților MDPI?
MDPI: „Feedback-ul din partea angajaților, fie el pozitiv sau critic, este esențial în efortul nostru de a ne îmbunătăți ca angajator. Înțelegem importanța unui mediu de lucru echilibrat și sănătos, iar angajamentul nostru este de a menține un dialog deschis și constant cu toți colegii.
În ceea ce privește volumul de muncă, activitatea este structurată astfel încât să poată fi desfășurată în cadrul unei zile de lucru standard, de opt ore. Nu încurajăm efectuarea orelor suplimentare, iar atunci când acestea apar, angajații beneficiază de posibilitatea compensării acestora, în conformitate cu legislația aplicabilă în România. De asemenea, suntem conștienți de diferențele culturale care pot exista între echipele noastre din diverse regiuni ale lumii și, tocmai de aceea, investim constant în programe de adaptare interculturală, menite să faciliteze integrarea și înțelegerea reciprocă.
Totodată, ne preocupă în mod real starea de bine a fiecărui angajat, motiv pentru care aceștia beneficiază de multiple beneficii extrasalariale, inclusiv o asigurare privată de sănătate, care reflectă angajamentul nostru față de protejarea sănătății echipei.”
Despre acțiunile întreprinse pentru a îmbunătăți cultura organizațională:
Hacking Work: În cazul în care aceste relatări sunt reale sau parțial întemeiate, ce acțiuni concrete ați întreprins pentru a îmbunătăți cultura organizațională și a asigura un mediu de lucru sănătos?
MDPI: „Așa cum am menționat anterior, întreprindem constant măsuri menite să îmbunătățim cultura organizațională și să ne asigurăm că fiecare angajat beneficiază de un mediu de lucru sigur, respectuos și motivant.
Printre aceste măsuri se numără derularea de schimburi interculturale între colegii din Europa și Asia. Am implementat un sistem de pontaj clar și transparent, prin care angajații sunt informați în mod regulat cu privire la orele suplimentare acumulate, astfel încât să le poată compensa eficient. În plus, am introdus un mecanism intern de raportare a abuzurilor sau comportamentelor inadecvate, care funcționează în mod confidențial și are ca scop protejarea integrității fiecărui angajat.
Organizăm periodic sondaje interne pentru a identifica direcțiile în care putem îmbunătăți mediul de lucru, iar ședințele recurente cu liderii de echipe facilitează dialogul direct dintre angajați și conducere, oferind un cadru clar pentru exprimarea și soluționarea oricăror dificultăți.”
Doar un strat superficial de PR peste o realitate sumbră?
Citiți aceste răspunsuri și încercați, în comentarii, să răspundeți la câteva întrebări:
S-a schimbat cu adevărat ceva la MDPI?
Oare de ce instituțiile statului român nu sunt capabile să finalizeze ancheta privind decesul Alexandrei Anghel, deși au trecut deja șase luni de la acest eveniment? Să fie vorba, tradițional, de corupție sau de incompetență?
Chiar credea cineva că Alexandra Anghel a murit într-un accident de muncă, adică i-a căzut o cărămidă în cap, s-a împiedicat de un scaun sau a băgat din greșeală degetele în priză?
Crede cineva că niște cursuri de prim ajutor și niște instructaje SSM sunt măsuri eficiente pentru prevenirea epuizării angajaților și tragediilor care pot surveni într-un astfel de climat?
Crede cineva că, în realitate, s-a produs o schimbare radicală a culturii organizației și a metodelor de lucru care duc la supraîncărcare și epuizare?
Din exterior, compania pare doar să bifeze acțiuni de imagine, căutând să recruteze în continuare tineri naivi și dispuși la numeroase sacrificii pentru un salariu. În lipsa unui efort autentic de asumare, transformare și respect față de proprii angajați, rămâne valabilă suspiciunea că, la MDPI România totul e doar un exercițiu de PR bine ambalat.
Dacă ai lucrat sau încă lucrezi la MDPI și vrei să ne spui cum a fost sau cum este, scrie-ne. Continuăm să documentăm acest caz și vrem să dăm voce celor care trăiesc realitatea din spatele propagandei și campaniilor lucioase de PR.
Poți să-mi scrii la doru@dorusupeala.ro, vor face cunoscute informațiile oferite de tine, sub protecția anonimatului. Povestea ta contează.
Mulțumesc colegilor din echipa Hacking Work pentru sprijinul oferit în documentarea acestui subiect, în special lui Cristi Halați, alături de care am pus cap la cap toate informațiile de mai sus.
***
Photo cover: MDPI Romania, Linkedin; Video: MDPI Romania
7 răspunsuri
Domnule Supeala, cred ca articolul scris de dvs. este cam tendentios si cred ca ii lipseste mult obiectivitatea jurnalistica. Sunt de acord ca moartea acelei tinere reprezinta o tragedie. Totusi, luand in considerare ca sunteti o persoana cu experienta in domeniul jurnalistic, v-as recomanda cu blandete sa schimbati putin tonul in scrierile dvs. Pentru mine, articolul prezent reprezinta doar un atac direct si fara echivoc atat la adresa acestei companii, cat si la adresa statului si insitutiilor insarcinate pentru a verifica acest caz. Nu cred ca face bine nimanui aceasta pozitie, atat timp cat doriti sa schimbati ceva in societate. Multumesc pentru considerarea opiniei mele!
Dragă Sergiu,
Am oferit numeroase informații și mărturii despre climatul infernal în care sunt forțați să lucreze niște oameni tineri, inteligenți și serioși. Tot ce am publicat este susținut cu numeroase mărturii. Suntem mulți cei care considerăm că astfel de practici nu sunt legale, nu sunt morale și nu pot fi tolerate și încercăm să facem ceva folositor pentru societate, să avertizăm oamenii asupra acestor pericole.
Poți să nu apreciezi treaba asta, poți avea o altă opinie, o respect, dar te rog să vii cu argumente. Faci niște afirmații pentru care nu ai niciun argument și nici nu depui vreun efort de a propune o alternativă. Dacă ce fac și scriu eu nu e bine, sigur știi tu mai bine cum trebuie făcut. De aceea, te rog mult, luminează-ne, arată-ne calea corectă. Arată-ne de exemplu ce ai făcut tu, concret, pentru ca astfel de situații să nu ajungă să fie considerate legitime. Abia aștept să văd cum arată munca ta.
Articolul are mult adevar. Iar justitia din Ro ar trebui sa ia la puricat aceasta firma si sa ii trimita de unde au venit. In plus are referenti la articole care nu cunosc f.bine domeniul de cercetare din aceste articole. Eu am facut evaluare la 4 articole in locul altei persoane care era referent oficial si care nu stia cum sa evalueze si ce anume. Plus, avea firma pretentia ca in doua saptamani sa facem evaluarea continutului, a limbii engleze ca gramatica si vocabular. Iar bani pt munca nimic. De evitat.
Așa este și pentru munca de R&D nu se plătesc aproape deloc și nu vorbim doar de cercetarea propriu-zisă , de consultanți care sunt apelați doar pentru informații gratis, consultanții pentru R&D nu sunt angajați în ministere, instituții sau alte forme de organizații și apelați sa transfere informații pe gratis unor indivizi de zero și din păcate se întâmplă des
Am lucrat acolo un an jumatate atunci cand s-a deschis un nou departament la Cluj (2020-2021). Bineinteles, cum departamentul era nou, nimeni din alte deprtamente nu stia ce avem noi de facut (o mana de 20 de oameni angajati pe banda rulanta), si am preluat absolut toate procedurile, trainingurile, targetele, materialele din China. Si supervizorii erau, binainteles, chinezi. Cateva red flags: trebuia recuperata munca din ZILELE LIBERE PLATITE, DE SARBATORI LEGALE SAU ZILELE DE CONCEDIU MEDICAL, targetele erau extrem de realiste (cel mai bun editor pe Romania facea, in lunile fara libere, in jur de 90%) in timp ce minimul cerul era 120%, o birocratie ridicola (rapoarte peste rapoarte peste rapoarte), chinezii decideau aveau autoritate suprema, inclusiv aducerea de noi angajati (ei abia vorbeau engleza; au facut discriminari pe banda rulanta), ore in plus neplatite (care erau la ordinea zilei), etc. Cand esti parte din echipa, nu vezi cat de negru e, de fapt, tot ce se intampla acolo, insa cand pleci si ajungi sa lucrezi intr-o alta compania care te trateaza ca o fiinta umana, iti dai seama, de fapt, cat de mult ai fost exploatat la MDPI. Am plecat cocosata de munca de acolo. Nu recomand absolut nimanui sa lucreze acolo.
Vreau să relatez și eu mica mea experiență cu MDPI. Din fericire eu nu am lucrat acolo, am aplicat ca să lucrez în HR la ei și am primit ofertă de la ei în cursul anului 2023.
De ce nu am ales să mă angajez acolo?
Pe lângă beneficiile salariale not great not terrible, undeva pe la media pieței, două lucruri m-au speriat foarte tare:
1. Se începe cu contract pe perioadă determinată de 6 luni cu posibilitatea reînnoirii contractului (dar nu mai țin minte dacă promisiunea era să fie reînnoit în perioadă nedeterminată sau un alt contract determinat). Ceea ce înseamnă ca își dau ei de la sine putere posibilitatea de a impune o perioadă de probă de 9 luni – cele 6 luni plus 3 luni din noul contract dacă le place de tine. Mie mi se pare o practică la limita legii despre care am mai auzit și la un alt angajator venit din China în România: Huawei. Acolo e cu contracte determinate și reînnoite pe viață, dar asta e altă poveste…
2. Managerul operațional cu care am vorbit la interviul final avea un total dispreț pentru tineri. Eu eram la mijloc acolo cumva, aplicând pentru poziție în HR și având aproape 30 de ani.
Cum a fost conversația: Mi-a pus în interviu întrebarea “cu care categorie de vârstă ți se pare cel mai greu să lucrezi?”. Răspunsul meu a fost că nu putem generaliza pentru că fiecare om are o proprie etică a muncii și stil, dar din ce am văzut oamenii în pragul pensionării tind să fie dezinteresați și să nu aibă dorința de a învăța foarte mult, ceea ce e de înțeles.
Era surprins, mi-a spus că pentru el GenZ sunt cei mai dificili oameni. Îmi spunea că devine din ce în ce mai greu să recrutezi și să păstrezi studenți în această companie, pentru că generația tânără nu mai vrea deloc să muncească. Nuu, nu era vorba de cei ca mine cu ceva experiență, ci de cei de 20-25 de ani.
Că nu sunt în stare să respecte cifrele, că nu trag mai mult pentru binele tuturor și vor mai mult Work From Home și flexibilitate. Apoi i-am spus ca mi s-a promis un regim hibrid.
Și am fost oripilată de faptul că există diferențe de politică WFH între departamente: pentru editori, este văzut ca beneficiu care se poate lua înapoi oricând nu erau îndeplinite cifrele lor: adică dacă într-o lună aveai cifre ok îți dădea o zi de WFH luna viitoare. Dacă mențineai sau creșteai, îți mai adăuga o zi de WFH luna care urma. Și dacă ceva se întâmpla și scădeai față de luna precedentă (!) ți se tăia de tot WFH în luna care venea sau se tăia în funcție de scăderea față de luna precedentă.
Pentru mine nu s-ar fi aplicat regula: era într-adevăr standard pentru HR un regim hibrid de x zile pe lună la birou (nu mai țin minte câte). Dar m-a scârbit cât timp pierd oamenii ăștia să calculeze cifre și productivitate și câte zile WFH să taie sau să dea!
Altceva: o săptămână pe lună sau câteva zile pe lună venea un chinez la companie să facă un fel de audit. În acea perioadă TOȚI angajații trebuiau să fie la birou și să evite să-și ia concediu pentru că trebuia să “fim exemplari”. Din ce am înțeles și mai țin minte, când era chinezul acolo nici nu se vorbea în birou, se muncea cât mai concentrat și mai frumos. Aș fi fost și eu obligată la aceeași conduită, chiar dacă eram în HR.
Cumva atitudinea de dispreț și scârbă pentru tineri mi-a fost mărturisită cred pentru că aveam această poziție de HR. Am întrebat în repetate rânduri dacă la mine sunt relevante atât de tare cifrele ca la studenții și absolvenții din zona editorială. Îmi ziceau că nu. Și mai ziceau cumva ca la MLM-uri ca sarcina mea ca recrutor era să îi conving să vină la MDPI cât mai mult, încercau exagerat să îmi prezinte că munca aceasta editorială este extraordinar de frumoasă și că oamenii pleacă pentru că nu vor să dea mai mult…
Cam asta ar fi motivele pentru care le-am refuzat oferta fără să stau pe gânduri 😂 a fost singura companie despre care am zis că eu la ăștia nu calc nici dacă ar rămâne ultima companie privată din oraș.
Feriți-vă de MDPI și întotdeauna consultați undelucram.ro și alte site-uri cu păreri despre angajatori înainte de a vă angaja undeva! Aveți grijă de voi și de sănătatea voastră, o viață avem!
Afară cu MDPI din România! Trebuie desființată prăvălia fără doar și poate. Sclavia nu are ce căuta în Europa secolului XXI!