Campania #VremLegeaBurnout continuă, cu sprijinul Cartel Alfa, care avertizează asupra burnoutului ignorat și subraportat în România.
Când vine vorba despre viitorul muncii în IT, fiecare dintre noi are întrebările lui. Unii se întreabă dacă își vor găsi primul job, alții cum să rămână relevanți după 20 de ani de experiență. Unii se tem că AI-ul le va lua locul, alții speră să îi scape de taskurile repetitive.
Muncești mult… dar pentru ce, mai exact? Dacă munca ta nu are sens pentru tine, atunci nici pentru ceilalți nu va avea.
Energia pe care o ai la muncă face diferența între o zi în care doar „bifezi” sarcini și una în care lucrezi cu chef și claritate. În psihologia organizațională, această energie – numită și vigoare – e asociată cu rezistență mai mare la stres, implicare crescută și risc mai mic de epuizare.
Ți-e dor să-ți placă ce faci la muncă? Poate că îți lipsește ceva simplu, dar esențial: angajamentul.
Seara, la roșu, stau în mașină și nu pornește nimic în mine în afară de respirație. Fără radio, fără podcast, fără nimic. Doar luminile orașului care se freacă de parbriz. În dreapta, un curier mușcă
Hacking Work lansează petiția #VremLegeaBurnout, o inițiativă care cere o lege clară pentru prevenirea burnoutului și protejarea angajaților, iar fiecare semnătură ne apropie de această schimbare.
Să lucrezi în weekend și să-ți spui că e „doar o perioadă”. Să îți fie teamă să refuzi un task și să ajungi acasă atât de obosit încât nu mai ai energie pentru nimic. Să te simți vinovat că ai nevoie de o pauză și să-ți anulezi planuri personale pentru o „urgență” la birou. Să adormi cu laptopul lângă tine și să realizezi, într-o zi, că nu mai știi ce îți place să faci atunci când nu muncești.
Mit sau realitate, „listele negre” cu angajați reprezintă o barieră invizibilă care poate bloca un parcurs profesional, adesea fără ca persoana vizată să afle vreodată motivul real.
Pentru unii, munca a devenit o cursă de rezistență – de la o factură la alta, de la un salariu la altul, de la o zi la alta. Trăim într-un context în care să „ai un job” e considerat suficient, iar dacă acel job îți asigură minimul necesar, nu prea mai e loc de întrebări. Dar ce se întâmplă cu noi când muncim doar pentru a ne menține la suprafață?
România are nevoie urgentă de o lege care să protejeze oamenii de epuizarea profesională: tocmai trăim cu toții o criză de sănătate publică ascunsă, dar devastatoare. În fiecare zi, tot mai mulți dintre noi ajungem
România refuză să recunoască burnoutul ca boală profesională, iar cultura tăcerii și presiunea de a îndura perpetuează criza de epuizare din companii, în timp ce Europa adoptă măsuri pentru sănătatea emoțională la muncă.
A începe un business în IT nu mai înseamnă doar să ai o idee „disruptivă” și să cauți urgent un investitor. Înseamnă să înțelegi contextul, să asculți piața, să ai răbdare să formulezi întrebările potrivite și să știi că tehnologia e doar un mijloc, nu un scop în sine.
În România, încă există ideea că ești norocos dacă ai un job – și că e prea mult să mai vrei și să fii fericit cu el. Dar în realitate, munca ocupă o treime din viață. Dacă treci prin ea nefericit, nu doar jobul suferă – ci întreaga ta viață.
Microsoft anunță concedieri colective și intră pe lista companiilor care au redus personalul în România. Cel puțin 138 de angajați își vor pierde locul de muncă, iar conducerea promite sprijin și compensații pentru cei afectați.
În școala românească, încă se cere ca elevul „să știe”, nu neapărat „să înțeleagă” sau „să aleagă”. Încă se vorbește despre „materii de bază” și „materii opționale”, dar rareori se pune întrebarea: ce rămâne cu tine după ce ieși din școală? Ce știi despre tine, despre munca ta viitoare, despre ce înseamnă să fii adult, despre cine vrei să fii?
Educația vocațională ar putea fi răspunsul la multe dintre întrebările pe care școala de azi le evită: cum îți descoperi pasiunile, cum înveți să alegi, cum știi ce meserie ți se potrivește, cum înțelegi lumea reală în care urmează să intri. Dar de unde începem?
Un nou val de disponibilizări colective lovește Amazon Development Center România, cel mai mare hub al gigantului american din țară, localizat la Iași. Într-un mesaj intern transmis angajaților, conducerea a informat că urmează desființarea familiei de roluri CATLOG, parte a diviziei RBS România (Retail Business Services). În ciuda limbajului precaut din mesaj, care vorbește despre o „propunere” și despre consultări premergătoare cu reprezentanții angajaților și autoritățile, oamenii au aflat că ultima lor zi de muncă va fi 31 august.
Întâlnirea din București a fost, din nou, o dovadă că oamenii vin acolo unde găsesc sens. Nu promisiuni, nu teorii, ci întrebări care merită puse și voci care nu caută să aibă întotdeauna dreptate, ci să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul lor.
Ai antidepresivul în sânge. Dar știi să-l folosești pentru a-ți face munca mai frumoasă? Endorfinele sunt calmantul natural al corpului. Dar nu funcționează automat – trebuie declanșate. Iar azi îți arăt exact cum să le activezi la birou, în mai puțin de 90 de secunde.
Să ne imaginăm că șeful tău intră în birou și spune „Avem o problemă. Mă poate ajuta cineva?” versus „Ioana, ia rezolvă problema asta până diseară.” Prima situație îți activează instinctul de salvator, a doua te face să te retragi. Diferența nu e doar psihologică. În primul caz, în care deja te vezi eroul echipei, creierul tău produce oxitocină, hormonul care transformă stresul în colaborare.
