Din fericire, nici nu a trebuit să-i răspund vreodată. Sunt Anca: mamă a doi copii, profesionist și, înainte de toate, un om care știe ce vrea de la viață. Iar în cei peste 25+ de ani de carieră în corporații, nu a fost niciodată vorba despre a alege între copii și carieră. A fost despre a rămâne fidelă unei misiuni personale: să las locul în care trăiesc mai bun decât l-am găsit.
Îmi amintesc prima săptămână la job după concediul de maternitate. Colegii mă întâmpinau zâmbind, iar o colegă mi-a spus: „E ca şi cum n-ai fi plecat!”. Deși spusă cu cele mai bune intenții, replica m-a făcut să conștientizez că revenirea mea era privită ca o simplă continuitate, nu ca o schimbare. Şi exact asta era problema — pentru că eu plecasem.
În 2008, când l-am născut pe Vlad, aveam 27 de ani și lucram de trei ani într-o companie germană de încălțăminte, în vânzări. Îmi câștigasem locul în inima clienților prin deschiderea cu care abordam orice situație. Ajunsesem să vizitez magazine din toată țara la cererea lor, iar managerul nostru german îmi spusese clar că atunci când pleacă înapoi în Germania voi rămâne eu în locul lui.
Primul studiu de caz din seria Beneficii Istețe este Cluj Business Campus (CBC). Ce avem de învățat din viziunea lor?
Ideile bune merită împărtășite, cunoscute, promovate și replicate.
Ce modele de bune practici și beneficii istețe ai să ne împărtășești?
Mărturii directe ale angajaților arată că neplata salariilor la Aldis nu reprezintă un incident izolat, ci o practică repetată, tolerată și ignorată de autorități.
Noi mărturii din interiorul ITM Caraș-Severin descriu un mecanism de abuz, intimidare și transferuri fără concurs, în timp ce instituția alege să tacă.
În Parlamentul României a fost depus primul proiect de lege care recunoaște explicit epuizarea profesională ca fenomen legat de muncă.
