Când ne-am căutat primul loc de muncă, ni s-a spus că trebuie să trimitem zeci de CV-uri, să mergem la zeci de interviuri, să acceptăm cele mai proaste condiții de lucru, că deh, așa e la început, bibane, o să fii fericit după ce capeți experiență și ajungi între cei mai vechi de acolo.
La job, ni s-a spus mereu: trebuie să tragi tare, să muncești mult, deseori peste program, doar dacă ești bun și asculți de șefi o să fii promovat, în câțiva ani poate ajungi șefuleț, apoi șef, și abia apoi o să fii și tu fericit cu munca ta.
Mereu ni s-a explicat că la început trebuie să fie nașpa și greu,
că e mai mult scârbiciu decât serviciu,
că munca n-are nicio legătură cu fericirea,
că fericirea e doar pentru visători.
Oameni buni, cât o să ne tot mințim, să ne păcălim și să ne construim viața în mod greșit?
Cât ne mai furăm singuri căciula, fiindcă mereu punem capul în pământ și amânăm momentul pentru a fi fericiți?
Am fost crescuți într-o cultură greșită, o cultură a sacrificiului și efortului, puse înaintea satisfacției, bucuriei și împlinirii. Este o cultură a trecutului, care a avut logica ei, dar pe care trebuie să o abandonăm, fiindcă este păguboasă și nu mai corespunde acestui moment.
Da, vreme de zeci de mii de ani, omul ca specie a fost obligat să supraviețuiască, să facă eforturi și să își asume riscuri, pentru a supraviețui. Dar treaba asta este istorie, nu mai suntem în epoca de piatră, să ne ferim de fiarele junglei când ieșim din peșteră.
Hai să răsturnăm paradigma: hai să începem prin a fi fericiți și de la acest punct să ne construim munca, relațiile, cariera și viitorul.
O să descoperim că așa, pornind de la imperativul de a fi fericiți, este mult mai sănătos și mai profitabil pentru toată lumea.
Dacă suntem fericiți, muncim altfel, nu?
Nu ne trezim luni dimineață deprimați că iar trebuie să mergem la scârbiciu.
Când suntem fericiți, ne simțim grozav, venim la birou cu plăcere, suntem optimiști și zâmbitori, avem idei și inițiative, avem relații mult mai bune cu colegii și clienții, lucrăm cu plăcere și evident cu mai mult spor, învățăm mai multe lucruri și mai repede, suntem dispuși să experimentăm mai mult și suntem mai creativi, găsim soluții mai repede și ne împiedicăm mai puțin de probleme.
Avem deja mii de exemple, sute de studii științifice și experimente, care demonstrează că oamenii fericiți sunt mult mai productivi, mult mai creativi, mult mai motivați și, desigur, reușesc să câștige mai mulți bani din munca lor.
Nu mai este nicio surpriză dacă vă spun că firmele care au angajați fericiți sunt mult mai profitabile decât competitorii lor, nu-i așa? Întrebați-l pe ChatGPT dacă nu mă credeți pe mine, o să vă dea el zeci de exemple.
Dacă suntem manageri și vrem angajați motivați, implicați, harnici și loiali, ar trebui să începem întrebându-ne: cum facem ca acești oameni să fie fericiți, aici, la muncă?
Fericirea la muncă vine din trei componente: job satisfaction, engagement și organizational commitment. Pe românește, omul este fericit dacă munca lui îi dă satisfacție și sentimentul împlinirii, dacă se simte în siguranță și are relații armonioase cu colegii și șefii și dacă are sentimentul că face parte dintr-o organizație care face bine și se poate mândri cu activitatea pe care o desfășoară acolo.
Am pornit împreună cu colegii mei din echipa Hacking Work proiectul Happiness @ Work, fiindcă vrem să explicăm, în detaliu, care sunt toate elementele care construiesc fericirea în muncă și care sunt pașii concreți care ne duc la performanță, pornind de la oameni fericiți în organizații sănătoase la cap și la suflet.
Hai să nu mai acceptăm că trebuie să ne fie rău ca abia apoi să ne fie bine.
Hai să schimbăm paradigma: întâi trebuie să fim fericiți, ca să muncim cu spor.
Fiți fericiți, în primul rând. O să și munciți cu spor, cu bucurie, cu plăcere, cu rezultate.
Mergeți la serviciu, nu la scârbiciu!
Spor la treabă, fiți fericiți acolo unde munciți. Servus!
***
Iubim să vedem oameni fericiți, în companii sănătoase.
Dezvoltăm proiectul Happiness @Work împreună cu MedLife, partenerul ideal pentru un stil de viață sănătos.
Sursa foto: Freepik
