Așa-i că și tu vrei să schimbi modul în care muncești? Toți avem idei despre cum am putea face lucrurile mai bine și tot mai mulți suntem frustrați că schimbarea nu se produce.
Cea de-a treia ediție a Cluj People & Culture Society a adunat peste 140 de oameni din industria HR, manageri și antreprenori, într-un eveniment informal, degajat și revelator. 2 speakeri, 1 invitat surpriză, peste 2 ore de informații relevante, întrebări curajoase și multe perspective noi de a privi lumea.
Tu cât de productiv ești vinerea? Și cât de mult îți ia să-ți rezolvi sarcinile într-o zi de vineri, față de alte zile ale săptămânii? Așa-i că-ți amâni câteva dintre ele pentru ziua de luni? Studii recente arată că vinerea este ziua în care ne scade semnificativ pofta de muncă și, implicit, se reduce nivelul de productivitate. Ce efecte are acest fenomen și cum putem trăi cu el?
Toți ne dorim relații valoroase și puternice atât în viața personală, cât și la muncă. În contextul creșterii în popularitate a muncii de la distanță și hibride, existența unui „cel mai bun prieten” la locul de muncă a devenit mai importantă ca niciodată. Dar, fiindcă munca este la distanță și ne întâlnim prea rar cu colegii, mai reușim oare să construim această relație de prietenie extrem de valoroasă? V-ați gândit cum am putea face treaba asta muncind hibrid sau remote?
Poate funcționa la noi săptămâna de lucru de 4 zile? Angajații zic DA, angajatorii spun BA și strâmbă din nas. O idee îndrăzneață care poate deveni realitate numai dacă învățăm să lucrăm împreună, fără să ne poziționăm în tabere adverse.
Imaginează-ți că managerul tău îți măsoară productivitatea în funcție de numărul de ore pe care le petreci la birou, sub ochii lui. Dacă lucrezi de acasă, pentru șeful tău e ca și cum n-ai lucra. Sună deplasat și totuși, este o realitate tristă pentru mulți angajați din lume, nu doar din România.
Fenomenul „wellbeing washing” sau „minte-mă frumos” apare atunci când angajatorii pretind că le pasă de angajați, dar în realitate nu le oferă niciun sprijin concret. Vorbim despre ipocrizie mascată în campanii de bunăstare și sănătate mintală reglată din pix.
Oare liderii se pun în papucii angajaților când au așteptări nerealiste? Dar angajații se pun în papucii liderilor când e vorba de luarea unei decizii dificile? Pentru antreprenorii și liderii care nu au fost niciodată în pielea unui angajat este greu de înțeles cum arată o zi, o lună sau un an din viața unui angajat. De ce avem nevoie pentru a reduce prăpastia și distanța din relația angajat-angajator?
