După nouă luni în care ITM București a tăcut, în ciuda întrebărilor și semnalelor repetate despre decesul Alexandrei Anghel în sediul companiei MDPI, apar primele semne că vocile care cer răspunsuri încep să fie auzite.
Siguranța psihologică la muncă. Sună fancy, nu? Daca ar fi să îl definim minimalist, e fix despre acel sentiment că poți fi tu, fără frică, fără să-ți înghiți ideile, fără să te temi că o dai de gard și cineva o să te pună la colț.
La nouă luni de la moartea Alexandrei Anghel în sediul MDPI București, ancheta statului român rămâne un simulacru birocratic, în care victimele devin statistici, responsabilii scapă nepedepsiți, iar adevărul este îngropat sub nepăsare și eschivă instituțională.
ITM Caraș-Severin, instituția care ar trebui să apere drepturile angajaților, a fost acaparată de interese politice, numiri abuzive și lipsă totală de profesionalism, o reflectare clară a problemelor care macină întreaga Inspecție a Muncii din România.
Cu cât te concentrezi mai tare, cu atât înveți mai puțin – dacă nu știi CÂND să te oprești. Vei învăța cum acetilcolina te ajută să conectezi idei noi și de ce oboseala mentală e semn că ai nevoie de pauză, nu de cafea.
În cazul morții Alexandrei Anghel la biroul MDPI, ITM București și INML pasează responsabilitatea una către cealaltă.
Trăim vremuri grele: INTEL își închide businessul de automotive, iar în urma acestei decizii sunt afectați și mulți angajați români. În același timp, încep concedierile la Preh în România, măsura temporară a reducerii timpului de
O serie de idei ale Guvernului Bolojan care pot schimba fundamental relația dintre stat, angajator și angajat + un mare red flag care trebuie clarificat.
