Cum să-ți placă iar ce muncești: impact, puncte forte, mici schimbări
Muncești mult… dar pentru ce, mai exact? Dacă munca ta nu are sens pentru tine, atunci nici pentru ceilalți nu va avea.
Andreea Popescu
23 septembrie 2025
Muncești mult… dar pentru ce, mai exact? Dacă munca ta nu are sens pentru tine, atunci nici pentru ceilalți nu va avea.
Energia pe care o ai la muncă face diferența între o zi în care doar „bifezi” sarcini și una în care lucrezi cu chef și claritate. În psihologia organizațională, această energie – numită și vigoare – e asociată cu rezistență mai mare la stres, implicare crescută și risc mai mic de epuizare.
Știai că stresul și burnoutul nu sunt același lucru? Stresul te face să alergi mai repede ca să ții pasul, dar încă ai energie și speranță. Burnoutul apare când alergarea nu se mai termină și ajungi epuizat, fără motivație și fără direcție. Important e să știi cum să le recunoști și ce poți face pentru a le preveni.
Ți-e dor să-ți placă ce faci la muncă? Poate că îți lipsește ceva simplu, dar esențial: angajamentul.
Seara, la roșu, stau în mașină și nu pornește nimic în mine în afară de respirație. Fără radio, fără podcast, fără nimic. Doar luminile orașului care se freacă de parbriz. În dreapta, un curier mușcă
Burnoutul a fost recunoscut în instanță ca efect direct al unui mediu de lucru abuziv. Anja Mărginean-Cosma este avocata care a obținut, în premieră națională, condamnarea unei companii pentru epuizarea profesională a unei angajate. Am vorbit cu ea despre ce înseamnă acest proces istoric, cum trebuie să arate o lege a burnoutului care chiar protejează oamenii și ce riscuri ascund reglementările scrise doar ca să dea bine pe hârtie.
Hacking Work lansează petiția #VremLegeaBurnout, o inițiativă care cere o lege clară pentru prevenirea burnoutului și protejarea angajaților, iar fiecare semnătură ne apropie de această schimbare.
Să lucrezi în weekend și să-ți spui că e „doar o perioadă”. Să îți fie teamă să refuzi un task și să ajungi acasă atât de obosit încât nu mai ai energie pentru nimic. Să te simți vinovat că ai nevoie de o pauză și să-ți anulezi planuri personale pentru o „urgență” la birou. Să adormi cu laptopul lângă tine și să realizezi, într-o zi, că nu mai știi ce îți place să faci atunci când nu muncești.
Un set de opinii și bune practici ale țărilor europene care au formulat deja legea burnoutului, din care avem multe de învățat, primite direct de la Nicu Ștefănuță, vicepreședintele Parlamentului European.
Prezentăm concret conținutul primei propuneri legislative anti-burnout, care a fost retrasă. O variantă modificată va fi reluată din toamnă. Aflăm care este forma cea mai utilă în care această lege ar trebui să fie adoptată.
Pentru unii, munca a devenit o cursă de rezistență – de la o factură la alta, de la un salariu la altul, de la o zi la alta. Trăim într-un context în care să „ai un job” e considerat suficient, iar dacă acel job îți asigură minimul necesar, nu prea mai e loc de întrebări. Dar ce se întâmplă cu noi când muncim doar pentru a ne menține la suprafață?
România are nevoie urgentă de o lege care să protejeze oamenii de epuizarea profesională: tocmai trăim cu toții o criză de sănătate publică ascunsă, dar devastatoare. În fiecare zi, tot mai mulți dintre noi ajungem
Munca, în cultura românească, a fost mult timp asociată cu sacrificiul, greul, rutina și resemnarea. De mici, mulți dintre noi am auzit expresii precum „munca e brățară de aur”, „cine nu muncește, nu greșește” sau „trebuie să te angajezi undeva sigur, la stat, până la pensie”. Aceste idei s-au transmis din generație în generație și, de multe ori, au devenit parte din educația informală primită acasă, la școală, în societate.
România refuză să recunoască burnoutul ca boală profesională, iar cultura tăcerii și presiunea de a îndura perpetuează criza de epuizare din companii, în timp ce Europa adoptă măsuri pentru sănătatea emoțională la muncă.
În România, încă există ideea că ești norocos dacă ai un job – și că e prea mult să mai vrei și să fii fericit cu el. Dar în realitate, munca ocupă o treime din viață. Dacă treci prin ea nefericit, nu doar jobul suferă – ci întreaga ta viață.
Proiectul de lege privind burnoutul a picat din cauza opoziției mediului de afaceri și a lipsei de voință politică. Sănătatea angajaților rămâne doar o notă de subsol.
În școala românească, încă se cere ca elevul „să știe”, nu neapărat „să înțeleagă” sau „să aleagă”. Încă se vorbește despre „materii de bază” și „materii opționale”, dar rareori se pune întrebarea: ce rămâne cu tine după ce ieși din școală? Ce știi despre tine, despre munca ta viitoare, despre ce înseamnă să fii adult, despre cine vrei să fii?
Educația vocațională ar putea fi răspunsul la multe dintre întrebările pe care școala de azi le evită: cum îți descoperi pasiunile, cum înveți să alegi, cum știi ce meserie ți se potrivește, cum înțelegi lumea reală în care urmează să intri. Dar de unde începem?
Cum a ratat România șansa de a-și proteja angajații de burnout și a respins o lege care recunoștea epuizarea profesională ca risc real și oferea sprijin celor afectați.
Ai antidepresivul în sânge. Dar știi să-l folosești pentru a-ți face munca mai frumoasă? Endorfinele sunt calmantul natural al corpului. Dar nu funcționează automat – trebuie declanșate. Iar azi îți arăt exact cum să le activezi la birou, în mai puțin de 90 de secunde.
Să ne imaginăm că șeful tău intră în birou și spune „Avem o problemă. Mă poate ajuta cineva?” versus „Ioana, ia rezolvă problema asta până diseară.” Prima situație îți activează instinctul de salvator, a doua te face să te retragi. Diferența nu e doar psihologică. În primul caz, în care deja te vezi eroul echipei, creierul tău produce oxitocină, hormonul care transformă stresul în colaborare.
