Știi vorba aia: „E doar muncă, nu trebuie să-ți placă.”
GREȘIT! Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Gândește-te un pic: îți petreci aproape o treime din viață muncind. Asta înseamnă mii de ore, zile, ani în care fie te simți împlinit și motivat, fie te trezești dimineața cu groază, te duci la birou pe pilot automat și numeri fiecare minut până la sfârșitul programului.
Cu toții am auzit în ultima vreme despre „restructurări” și „optimizări”. La Conferințele Hacking Work am descoperit că mulți dintre noi căutăm mai multă împlinire în carieră.
Câți dintre noi ne-am întrebat, măcar o dată, dacă jobul trebuie să ne și placă sau e suficient să ne plătească facturile? Pentru unii, munca e doar o tranzacție – „primești salariu, îți faci treaba și gata”. Pentru alții, e o parte importantă din viață și nu poate fi complet separată de starea de bine.
Incertitudinea ne stresează. Că e vorba de job, de viața personală sau de schimbările din lume, creierul nostru intră rapid în panică: luptă, fugi, îngheață sau, de ce nu, încearcă să te împrietenești cu pericolul. Toate reacțiile sunt naturale, dar nu toate ne ajută să trecem peste furtună.
România a fost construită, pas cu pas, de oameni care au avut curajul să facă primul pas. Antreprenorii care au pornit afaceri mici în ultimii ani nu au avut mereu un teren neted sub picioare. De la birocrația mereu în schimbare și taxe impredictibile până la crize economice și un context global din ce în ce mai instabil, fiecare decizie a fost un pariu pe viitor.
Să recunoaștem: frica la muncă există. Uneori e acel fior rece când șeful scrie pe Slack doar „Poți vorbi acum?”, alteori e senzația că dacă nu răspunzi la un mail duminică seara, înseamnă că nu-ți pasă de job. Fie că e vorba de concedieri, AI-ul care ne-ar putea lua joburile sau economia care face acrobații periculoase, incertitudinea ne ține în alertă.
Știi cum e să ai un lider care nu doar că te ghidează, ci te inspiră să te dezvolți și să te implici? Tot mai mulți angajați își doresc mai mult decât un loc de muncă, un mediu care să le susțină bunăstarea și creativitatea. Liderii buni nu se mai limitează la abilități tehnice; ei trebuie să fie faruri de integritate, empatie și agilitate.
Ai încercat vreodată să „trișezi” un sistem de recrutare? White fonting-ul poate părea un hack inteligent pentru CV-ul tău, dar adevărul e că poate să-ți facă mai mult rău decât bine. Hai să aflăm ce este White fonting-ul, cum funcționează și, mai important, de ce ar trebui să-l eviți?
Tehnologia ne-a promis de mult că ne va ușura viața. Și, dacă e să fim sinceri, în unele cazuri chiar s-a ținut de cuvânt. Cine mai caută în dicționare fizice, atunci când există Google Translate? Dar ce facem cu inteligența artificială? Cum o transformăm dintr-un subiect de știri alarmiste într-un coleg simpatic, gata să ne scoată din încurcătură?
Știi ce se spune despre bine? Că e ca o prăjitură – cu cât o împarți, cu atât ai mai mult. Binele nu se termină niciodată, ba chiar se multiplică. Așa că, de ce să nu împărțim și noi o felie din el? Implicarea în comunitate nu trebuie să fie complicată sau să implice gesturi grandioase. De fapt, soluțiile simple și accesibile au cel mai mare impact.
Ai observat vreodată cum un mic gest de generozitate îți poate schimba complet starea? Și nu ne referim doar la bani sau acte de caritate. Generozitatea înseamnă să fii atent la cei din jur și să le oferi din timpul și energia ta pentru a le face viața mai ușoară. Iar partea cea mai frumoasă este că, atunci când dăruiești, și tu ai de câștigat – fie o stare de bine, o legătură mai profundă sau pur și simplu bucuria că ai făcut o mică diferență.
Când spui „business de succes”, ce îți vine în minte? Milioane în cont, o echipă „ca la carte”, un CEO relaxat cu un frappé în mână? Marius Bîcu, fondatorul brandului De la Ferma cu Omenie, știe că realitatea e ceva mai complicată. Cu multă muncă, lecții dure și o viziune clară, el a transformat o fermă dintr-o mică localitate din Transilvania într-un brand recunoscut internațional.
Știai că, anual, în România, aproximativ 23.000 de elevi renunță la școală? E un număr imens, iar în spatele fiecărei cifre se află un tânăr cu vise frânte, cu provocări imense și o poveste complicată. Pentru unii, decizia de a părăsi școala vine din cauze extrem de obiective: sărăcia, lipsa accesului la resurse educaționale, sau nevoia de a contribui financiar în familie. Pentru alții, poate fi lipsa de sprijin, de motivație sau un sistem educațional care nu reușește să fie relevant și incluziv.
Te-ai aflat vreodată în situația în care un angajator sau o companie ți-a oferit un salariu mai mare decât te așteptai? Poate te-ai gândit că e prea frumos să fie adevărat și că, undeva, trebuie să fie un truc, o șmecherie. Este un fenomen psihologic natural, care se aplică nu doar în relațiile interpersonale, ci și în contextul pieței muncii, unde prea mult bine poate stârni suspiciuni.
Când a fost ultima dată când te-ai simțit cu adevărat relaxat după o zi de muncă? Sau când ai avut timp să te bucuri de o pauză fără să te simți vinovat? Te simți copleșit, dar continui să mergi la muncă zi de zi? Nu ești singurul. Un număr tot mai mare de angajați resimt presiune, stres și oboseală, iar consecințele sunt mult mai profunde decât ne imaginăm. Cum putem schimba asta? Cum ne putem proteja sănătatea mintală într-un mediu care ne cere mereu mai mult?
La Cluj People & Culture Society #5 am avut-o invitată pe Andra Pintican – Povestitor de Rost și Antrenor Human Relevance. Este unul dintre experții de top din România în HR și consiliere în carieră. Are o viziune diferită asupra HR-ului și își dorește să alinieze acest domeniu la emoțiile, energia și nevoile oamenilor, aflate într-o continuă schimbare.
Ți s-a întâmplat vreodată să trebuiască să te oprești din ceea ce faci și să te simți brusc copleșit? Uneori lucrăm fără să vedem ”luminița de la capătul tunelului”, de ce sau cu ce scop facem ceea ce facem. Poate că este momentul să încerci o altă abordare. Imaginează-ți cum ar fi să nu te mai simți alergat de taskuri și cerințe și să te bucuri mai mult de viață.
Imaginează-ți că îți începi ziua de muncă cu o vizită la birou: îți bei cafeaua, schimbi câteva vorbe cu colegii și apoi te faci nevăzut. Cam asta este esența trendului „legitimației de cafea” – practica prin care angajații își îndeplinesc obligațiile legate de prezența la birou date de șefi, dar petrec cât mai puțin timp posibil acolo. Altfel spus, o metodă creativă de a „fenta” obligativitatea întoarcerii la birou. Dar de ce se întâmplă asta?
Ai simțit vreodată că nimeni de la job nu vede elefantul din birou? Glossingul – sau cum i-am putea spune în limba română – „cosmetizarea realității” – e o formă de pozitivitate toxică tot mai des întâlnită în companii. Acest comportament implică minimalizarea sau ignorarea de-a dreptul a situațiilor negative și expunerea lucrurilor pozitive, în schimb.
De curând am organizat Cluj Business & Technology Club #5, unde Sabin Sărmaș a vorbit despre leadership, tehnologie și comunități. A fost o dezbatere deschisă, plină de energie, unde participanții au pus întrebări curajoase și au contribuit la discuții captivante.
