Abandonul școlar nu înseamnă doar oportunități pierdute pentru acești tineri, ci și un cerc vicios al sărăciei și inegalităților sociale. Consecințele se resimt nu doar în buzunarul celor care părăsesc sistemul educațional, ci și în societatea în ansamblu: o forță de muncă mai puțin calificată, un potențial creativ neexplorat și, da, un impact economic deloc neglijabil.
Un tânăr care renunță la școală are câștiguri medii pe parcursul vieții de 353.736 de euro, cu aproape 190.000 de euro mai puțin decât un absolvent de liceu. Dar să nu uităm că problema reală nu e că „țara pierde bani”. Problema e că pierdem oameni: tineri care ar fi putut deveni profesioniști talentați, lideri comunitari sau pur și simplu oameni împliniți, dacă ar fi avut acces la educația de care aveau nevoie.
La nivel național, acest fenomen ne afectează pe fiecare dintre noi. Pe de o parte, pierdem o forță de muncă calificată și capabilă să contribuie la creșterea economică. Pe de altă parte, veniturile fiscale scad, iar România se confruntă cu dificultăți economice pe termen lung. Un raport recent arată că, între 2013 și 2021, costul abandonului școlar pentru economie a fost de aproximativ 15,7 miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 5,23% din PIB. Este o povară pe care o vom resimți cu toții. Dar nu e doar despre bani: e despre vieți care ar putea fi altfel, dacă li s-ar oferi sprijinul necesar.
E clar că trebuie să schimbăm ceva. Soluțiile există și sunt la îndemână. Experții sugerează programe de sprijin financiar pentru familiile defavorizate, investiții în consilierea educațională și reforme curriculare care să facă școala mai atractivă și mai relevantă. De asemenea, trebuie să investim în educația continuă a adulților. În 2020, doar 1% dintre românii cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani participau la programe de formare sau educație, față de 6,7% în 2023. Este un pas înainte, dar mai avem mult de muncit pentru a schimba cu adevărat lucrurile.
Elisabeta Moraru, membru al Consiliului Director al AmCham România (Camera de Comerț Americană în România) subliniază un lucru important: „Dincolo de statistici și analize, există o poveste umană – de potențial neîmplinit și oportunități ratate. Fiecare tânăr care părăsește școala este o poveste pe care avem datoria să o rescriem.”
