Campania #VremLegeaBurnout continuă, cu sprijinul Cartel Alfa, care avertizează asupra burnoutului ignorat și subraportat în România.
Când vine vorba despre viitorul muncii în IT, fiecare dintre noi are întrebările lui. Unii se întreabă dacă își vor găsi primul job, alții cum să rămână relevanți după 20 de ani de experiență. Unii se tem că AI-ul le va lua locul, alții speră să îi scape de taskurile repetitive.
Muncești mult… dar pentru ce, mai exact? Dacă munca ta nu are sens pentru tine, atunci nici pentru ceilalți nu va avea.
Energia pe care o ai la muncă face diferența între o zi în care doar „bifezi” sarcini și una în care lucrezi cu chef și claritate. În psihologia organizațională, această energie – numită și vigoare – e asociată cu rezistență mai mare la stres, implicare crescută și risc mai mic de epuizare.
Știai că stresul și burnoutul nu sunt același lucru? Stresul te face să alergi mai repede ca să ții pasul, dar încă ai energie și speranță. Burnoutul apare când alergarea nu se mai termină și ajungi epuizat, fără motivație și fără direcție. Important e să știi cum să le recunoști și ce poți face pentru a le preveni.
Ți-e dor să-ți placă ce faci la muncă? Poate că îți lipsește ceva simplu, dar esențial: angajamentul.
România scoate pe bandă consultanți și tiktokeri, dar importă muncitori din Asia ca să ridice drumuri și școli.
Deficitul din construcții trece de 100.000 de meseriași, în HoReCa lipsesc până la 50.000 de oameni, iar în logistică și transport alte zeci de mii. În timp ce școlile profesionale din anii ’80 produceau peste 300.000 de absolvenți pe an, azi sistemul livrează de zece ori mai puțin.
Raluca Feher explică, într-un text tăios și plin de ironie, cum am ajuns aici și de ce „vestea bună” a pieței muncii e de fapt o capcană.
Seara, la roșu, stau în mașină și nu pornește nimic în mine în afară de respirație. Fără radio, fără podcast, fără nimic. Doar luminile orașului care se freacă de parbriz. În dreapta, un curier mușcă
