Și știi de ce? Pentru că în corpul tău există o mulțime de hormoni și neurotransmițători care îți pot dicta starea. De asta ai zile în care pare că totul merge perfect: te concentrezi ușor, te înțelegi bine cu colegii, munca ta pare că are sens. Și zile în care nimic, dar nimic, nu mai funcționează. Nu te poți aduna, oamenii te enervează, notificările te copleșesc, iar stresul plutește în aer.
Sigur ai și tu colegi faini, cu care lucrul merge strună, dar și oameni cu care fiecare discuție pare mai degrabă un meci de box. Dar te-ai întrebat vreodată de ce unii se înțeleg bine cu toată lumea, iar alții sunt mereu în mijlocul conflictelor?
Ai văzut vreodată oameni care au cariere de succes, dar par permanent stresați și nemulțumiți? Sau, din contră, oameni care se bucură de munca lor și ajung departe tocmai pentru că iubesc ceea ce fac?
Ți s-a întâmplat vreodată să te uiți la o foaie goală sau un ecran alb și să nu-ți vină nicio idee? Dar, în schimb, să ai o revelație genială sub duș, în timp ce îți plimbi câinele, îți mângâi pisica sau chiar când stai degeaba?
De când am fost mici ni s-a tot spus:
Mergi la școală, înveți, muncești din greu, să iei note mari, să treci toate examenele și abia apoi o să fii fericit, când termini școala.
Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Nu venim la muncă să ne distrăm, ci să muncim”? Este una dintre acele afirmații care par să aibă logică la prima vedere, dar care ignoră complet psihologia umană și dinamica performanței.
Știi vorba aia: „E doar muncă, nu trebuie să-ți placă.”
GREȘIT! Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Gândește-te un pic: îți petreci aproape o treime din viață muncind. Asta înseamnă mii de ore, zile, ani în care fie te simți împlinit și motivat, fie te trezești dimineața cu groază, te duci la birou pe pilot automat și numeri fiecare minut până la sfârșitul programului.
Cu toții am auzit în ultima vreme despre „restructurări” și „optimizări”. La Conferințele Hacking Work am descoperit că mulți dintre noi căutăm mai multă împlinire în carieră.
