Sigur ai și tu colegi faini, cu care lucrul merge strună, dar și oameni cu care fiecare discuție pare mai degrabă un meci de box. Dar te-ai întrebat vreodată de ce unii se înțeleg bine cu toată lumea, iar alții sunt mereu în mijlocul conflictelor?
Ai văzut vreodată oameni care au cariere de succes, dar par permanent stresați și nemulțumiți? Sau, din contră, oameni care se bucură de munca lor și ajung departe tocmai pentru că iubesc ceea ce fac?
Ți s-a întâmplat vreodată să te uiți la o foaie goală sau un ecran alb și să nu-ți vină nicio idee? Dar, în schimb, să ai o revelație genială sub duș, în timp ce îți plimbi câinele, îți mângâi pisica sau chiar când stai degeaba?
De când am fost mici ni s-a tot spus:
Mergi la școală, înveți, muncești din greu, să iei note mari, să treci toate examenele și abia apoi o să fii fericit, când termini școala.
Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Nu venim la muncă să ne distrăm, ci să muncim”? Este una dintre acele afirmații care par să aibă logică la prima vedere, dar care ignoră complet psihologia umană și dinamica performanței.
Știi vorba aia: „E doar muncă, nu trebuie să-ți placă.”
GREȘIT! Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Gândește-te un pic: îți petreci aproape o treime din viață muncind. Asta înseamnă mii de ore, zile, ani în care fie te simți împlinit și motivat, fie te trezești dimineața cu groază, te duci la birou pe pilot automat și numeri fiecare minut până la sfârșitul programului.
Cu toții am auzit în ultima vreme despre „restructurări” și „optimizări”. La Conferințele Hacking Work am descoperit că mulți dintre noi căutăm mai multă împlinire în carieră.
Câți dintre noi ne-am întrebat, măcar o dată, dacă jobul trebuie să ne și placă sau e suficient să ne plătească facturile? Pentru unii, munca e doar o tranzacție – „primești salariu, îți faci treaba și gata”. Pentru alții, e o parte importantă din viață și nu poate fi complet separată de starea de bine.
