Siguranța psihologică la muncă. Sună fancy, nu? Daca ar fi să îl definim minimalist, e fix despre acel sentiment că poți fi tu, fără frică, fără să-ți înghiți ideile, fără să te temi că o dai de gard și cineva o să te pună la colț.
Chiar și în organizațiile cu o cultură sănătoasă, siguranța psihologică se fisurează ușor în perioade de restructurare sau schimbare de procese. În tranziții precum migrarea la un nou sistem apar tensiuni inevitabile: roluri rediscutate, autoritate redistribuită, rutină perturbată. În astfel de contexte ambigue, oamenii tind să se retragă – de teamă „să nu spună ceva greșit”. Cum facem să protejăm siguranța psihologică în echipele noastre, în cele mai dificile momente?
