Nu ești tu problema. Gaslighting-ul la locul de muncă – cum îl recunoști și cum te protejezi

Reorganizările din marile corporații nu afectează doar structura internă a firmelor, ci au un impact real asupra angajaților și asupra echilibrului economic și social al țărilor în care acestea operează. Așadar, este esențial să înțelegem implicațiile acestor schimbări.

România a fost mult timp considerată o „best cost country” – adică o țară cu forță de muncă bine pregătită și eficientă din punct de vedere al raportului cost-beneficiu, însă începe să-și piardă acest statut.

Industria IT, care a fost mult timp asociată cu stabilitate și multiple oportunități de carieră, trece printr-o perioadă de schimbări semnificative. În acest context, mulți angajați se confruntă nu doar cu incertitudinea locului de muncă, ci și cu forme subtile de presiune psihologică din partea angajatorilor – un fenomen cunoscut sub numele de gaslighting corporatist.

IT-ul și mitul creșterii infinite

Multă vreme, în România, IT-ul a fost perceput ca un domeniu cu o creștere aparent nelimitată – ceea ce în engleză se numește „infinite growth”. Se făceau angajări constante, investițiile eraumajore, iar viitorul părea sigur. Însă apariția inteligenței artificiale și dezvoltarea unor soluții tehnologice mai ieftine, au schimbat regulile joculuiîn industria IT.

Astăzi se vorbește tot mai des despre automatizările oferite de AI, care ar putea reduce semnificativ nevoia de personal. Deocamdată, acest subiect circulă mai mult la nivel de discuții informale între angajații din corporații, întrucât, în prezent, AI-ul este perceput mai degrabă ca un instrument de sprijin, nu ca un înlocuitor al angajaților.

Unde ne poziționăm? Cum supraviețuim?

Astăzi ne aflăm într-un moment de cotitură în acest domeniu. Angajații din IT-ul românesc par totuși nepregătiți – din punct de vedere legislativ, social și emoțional – pentru dificultăți actuale. În trecut, dacă un angajat nu se simțea apreciat, își căuta rapid un alt loc de muncă.

Piața este mai volatilă, iar opțiunile sunt mai puține. IT-ul pare să se transforme dintr-o industrie care angaja toate nivelurile de carieră – de la entry-level până la senior – într-un domeniu care, în prezent, caută tot mai mult specialiști. Aceștia nu doar că trebuie să aibă competențe tehnice solide, ci și abilități psihosociale, cunoscute sub numele de „soft skills”.

În condițiile actuale, am observat un fenomen destul de ciudat: deși companiile anunțăcă renunță la o parte dintre angajați, invocând lipsa proiectelor, pe LinkedIn apar în continuare numeroase anunțuri de angajare chiar în departamentele unde se anunță concedieri.

Din perspectiva unui observator, această practică poate fi interpretată ca o strategie de marketing menită să inducă o falsă stare de siguranță în rândul angajaților din IT. În trecut, astfel de anunțuri erau utilizate de departamentele de resurse umane pentru a construi o bază de date cu potențiali candidați, fie pentru posturi care urmau să se elibereze prin plecarea unor angajați, fie pentru proiecte viitoare aflate în fază de planificare.

În acest context, în care vedem numeroase anunțuri de joburi pe LinkedIn, dar citim totodată că majoritatea companiilor reduc numărul de angajați, tot mai mulți dintre noi ne confruntăm cu un fenomen subtil, dar extrem de dăunător: gaslighting-ul.

Gaslighting-ul: o realitate subtilă, dar periculoasă

Gaslighting-ul este o formă de manipulare psihologică prin care o persoană ajunge să se îndoiască de propria percepție, memorie sau valoare. De multe ori, avem dubii legate de calitățile noastre, dar nu întotdeauna aceste îndoieli reflectă realitatea. O stimă de sine sănătoasă poate reduce efectele gaslighting-ului, însă această formă de respect de sine – capacitatea de a stabili limite clare și de a ne poziționa ferm în relațiile profesionale – se construiește în timp, prin validare, introspecție și sprijin. De multe ori, nu este suficient doar efortul personal pentru a o consolida.

Fenomenul de gaslighting poate apărea încă din copilărie, atunci când nevoile noastre emoționale de bază sunt invalidate poate chiar de către părinți. Mulți adulți de astăzi își amintesc, probabil, expresii precum: „De ce plângi? Nu ai de ce să plângi…”. Desigur, o singură remarcă de acest fel nu este suficientă pentru a afecta stima de sine, însă atunci când astfel de mesaje sunt repetate constant, zi de zi, lună de lună, ani la rând, ele pot eroda încrederea în propriile abilități. În timp, ajungem să interiorizăm aceste voci externe – de la „tu nu ești capabil” la „eu nu sunt capabil”.

Această invalidare emoțională reprezintă o formă timpurie de gaslighting, care poate influența profund modul în care individul se raportează la sine și la ceilalți.

Astfel, intrăm în societate cu abilități formate inițial în cadrul familiei și interacționăm cu școala, prietenii și colegii în funcție de aceste tipare învățate.

Cum se manifestă gaslighting-ul în corporații

• Negarea faptelor evidente, care generează îndoieli asupra propriei memorii.
  
  Exemplu: „Nu am spus niciodată asta” – deși ai notat afirmația sau există martori care confirmă ceea ce susții.
  
  Printre posibilele efecte negative: scăderea încrederii, devalorizare, indecizie, izolare, confuzie.

• Invalidarea sau minimizarea reacțiilor emoționale, cu scopul de a te face să te simți vinovat pentru ceea ce simți.
  
  Exemple: „Ești prea sensibil”, „Exagerezi”, „Așa e el, nu are rost să pui la suflet.”
  
  Printre posibilele efecte negative: scăderea încrederii în sine, sentimentul de izolare și confuzie, dificultăți în luarea deciziilor.

• Rescrierea realității, prin controlul narațiunii și asumarea unei poziții de putere.
  
  Exemplu: Șeful i-a cerut angajatului un raport urgent, fără resurse suficiente. Când au apărut erori, a spus: „I-am oferit tot sprijinul, dar nu a făcut față responsabilității.”
  
  Printre posibilele efecte negative: scăderea încrederii în sine, devalorizare, sentiment de izolare și confuzie.

• Izolarea voalată, prin retragerea anumitor responsabilități fără explicații.
  
  Exemplu: „Te-am scos de pe grupul X de Teams pentru că nu mai era nevoie de inputul tău în proiectul în care ai fost implicat până acum.”
  
  Printre posibilele efecte negative: sentiment de izolare și confuzie, scăderea încrederii în sine, respingere.

• Manipularea reputației, prin răspândirea intenționată a unor zvonuri menite să afecteze imaginea unei persoane.
  
  Exemple: „Nu știu cum a ajuns în poziția asta, nu pare să se descurce prea bine.”, „Echipa aia a dat greș, și ea era acolo. Trage concluziile…”
  
  Printre posibilele efecte negative: sentiment de izolare și confuzie, nedreptate.

Gaslighting și narcisism: o relație periculoasă

Persoanele narcisice folosesc adesea gaslighting-ul ca instrument de control. Dacă sunt confruntate cu o greșeală, neagă realitatea și învinovățesc victima. Creează confuzie și dependență emoțională, astfel încât victima să se îndoiască de sine și să devină mai ușor de manipulat.

Cum faci față gaslighting-ului de la job

• Documentează tot: păstrează e-mailuri, mesaje, notițe din întâlniri.
• Caută sprijin: discută cu HR, un mentor sau colegi de încredere.
• Setează limite clare: nu accepta comportamente abuzive.
• Consultă un specialist: sprijinul psihologic poate fi esențial.

În loc de concluzie

Suntem într-o perioadă în care trebuie să regândim nu doar modul în care lucrăm, ci și cum ne protejăm – legal, social și emoțional.

Industria IT nu mai este un teren sigur, dar poate rămâne unul fertil – dacă știm cum să ne poziționăm, cum să ne adaptăm și, mai ales, cum să ne păstrăm echilibrul interior.

În mediul corporatist, gaslighting-ul se manifestă prin subminarea subtilă a încrederii în sine. Performanțele sunt ignorate, meritele sunt diminuate, iar angajatul ajunge să se îndoiască de propria valoare. Pe termen lung, acest fenomen afectează nu doar relațiile profesionale, ci și sănătatea mintală, și poate duce la anxietate, depresie, burnout și alte tulburări psihoemoționale.

Mai grav, gaslighting-ul se extinde și la nivel social: erodează încrederea în instituții, în mass-media și chiar în propria judecată. Pe termen lung, poate duce la polarizare extremă, apatie civică și chiar slăbirea încrederii în democrație.

România are nevoie de politici publice adaptate noii realități tehnologice, de educație digitală solidă și de un cadru legislativ care să protejeze angajații de abuzurile subtile din mediul corporatist.