Ovidiu Vreme, babysitter în România: „Rolul unui babysitter nu este doar de a avea grijă de nevoile fizice ale copiilor.”

Ovidiu Vreme este babysitter, iar faptul că dorește să facă asta full-time a atras atenția presei. Am aflat mai multe despre sursele acestei pasiuni, stereotipurile asociate și metodele prin care le depășește, direct de la el.
Ovidiu Vreme

Dacă îl vezi prin parc cu un bebeluș în brațe, crezi că e un tătic care își plimbă copilul. În realitate, Ovidiu Vreme, un tânăr de 22 de ani care locuiește la Cluj, este babysitter. Până să termine facultatea, Ovidiu făcea babysitting part-time, dar acum își caută un job full-time – ceea ce a atras repede atenția (de toate felurile) în presă și pe rețelele sociale. 

Curioși din fire, am vrut să aflăm mai multe despre sursele acestei pasiuni, stereotipurile care vin la pachet, dar mai ales metodele de-a le depăși, pentru a urma cariera care simți că ți se potrivește. Ovidiu a ales să-și personalizeze drumul profesional, și a înlocuit aplecarea urechii la spusele celor din jur cu explorarea metodelor reale prin care ar putea fi de folos oamenilor:

„Sunt omul care se adaptează rapid oricărei situații. Țin întotdeauna cont de preferințele părinților și îmi dau silința să le fac pe plac. Copiii sunt foarte diferiți, însă după o perioadă începi să-i cunoști destul de bine încât știi ce vor, înainte să ceară sau să plângă. Rolul unui babysitter în viața copiilor nu este doar acela de a avea grijă de nevoile lor fizice, ci și acela de a le oferi protecție, iubire și înțelegere. Cred că ei simt dragostea cu care îi îngrijesc, fiindcă nu o fac ca pentru un job, ci ca și cum ar fi copiii mei.”

Deși copiii îl iubesc, iar părinții au încredere în el, Ovidiu s-a lovit de prejudecăți și stereotipuri:

„Odată am avut în grijă o fetiță, iar părinții au decis ca eu să mă ocup doar de joacă, activități, plimbări, însă scutecul i-l vor schimba ei ori de câte ori va fi nevoie. Cred că această decizie vine din faptul că sunt babysitter bărbat. Pentru mine nu a fost nicio problemă – a fost chiar o ușurare a muncii mele. Cred însă că percepțiile oamenilor s-ar putea schimba dacă am fi mai buni unii cu alții și nu am mai pune întotdeauna răul în față. Nici eu nu mi-aș lăsa copilul în grija oricui, însă este important să studiezi omul, să-i cunoști trecutul, prezentul și planurile de viitor, fiindcă sexul, fie el masculin sau feminin, chiar nu are nicio relevanță.

Cred că un babysitter bărbat poate oferi multă siguranță, iar pe viitor oamenii vor fi mai deschiși la a practica meserii „rezervate” până azi celuilalt sex, fără să le pese ce spun cei din jur.”

Punctualitatea, flexibilitatea, capacitatea de a comunica eficient și adaptabilitatea sunt principalele sale atuuri în meseria de babysitter: „Flexibilitatea este esențială în orice domeniu, mai ales în România, unde angajatorul te pune să faci lucruri care nici măcar nu sunt în fișa postului. Mie întotdeauna mi-a plăcut să experimentez lucruri noi, să nu semene o zi de muncă cu alta. Adaptabilitatea este foarte importantă în babysitting, deoarece copiii sunt într-o continuă schimbare.”

Pentru Ovidiu, acesta nu este primul job. A mai lucrat în construcții și ca ospătar. Deși niciuna dintre aceste profesii nu i-a adus satisfacții prea mari, l-au ajutat să identifice ce își dorește să facă mai departe, luând din fiecare ce era mai bun: 

„Din construcții am căpătat rezistență la medii diferite de lucru, iar din ospătărie, rezistența când vine vorba de ore nedormite, dar și echilibru. Acolo am învățat cum să duc mai multe farfurii odată, cum să duc o tavă cu pahare într-o singură mână fără să le sparg și multe altele. Am căutat întotdeauna să învăț din fiecare câte ceva, fiindcă nu vei ști niciodată când îți vor fi de ajutor în viață.

În mod surprinzător, această pasiune își are sursa în copilăria lui Ovidiu. Dragostea și bunătatea cu care a fost înconjurat, atât din partea familiei, cât și a vecinilor, l-au inspirat să-și aleagă profesia:

„Una dintre vecinele pe care o port în gând și în suflet este tanti Vetuca. Ea mi-a transmis dragostea pentru copii. Desigur, familia este totul pentru mine, însă tanti Vetuca a văzut ceva strălucitor în mine și mă privea cu niște ochi cu care niciun străin nu mă privea. Întotdeauna mi-a plăcut să stau pe lângă oamenii mai în vârstă și să-i ascult, iar când aveam probleme și mă confruntam cu situații mai dificile la școală, îmi plăcea să mă sfătuiesc cu tanti Vetuca. Avea cele mai bune sfaturi și încurajări.”

***

Dacă știi de alți oameni remarcabili, scrie-ne pe oricare dintre canalele noastre și promitem să le aflăm povestea.

Distribuie articolul

Scris de

  • Izabella Lukács

    Izabella e content writer și marketing specialist. Scrie și editează newsletterele Hacking Work alături de colegii ei, coordonează și organizează conținutul editorial, prelucrează episoade de podcast și mai stoarce idei crețe printre două articole. În timpul liber, are grijă de site-ul personal și scrie și trimite newsletterele CooltCluj și Coolturalist. Deși pare idealist, speră la un viitor cu oameni mai empatici, responsabili și senini.

    Articole publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cel mai recent episod de podcast
Citește articole cu etichetele de mai jos

Alte articole similare

Vedere de sus cu un grup de oameni care își unesc mâinile în centrul cercului, simbolizând colaborare, sprijin reciproc și muncă în echipă
Să ne construim compania viitorului

De ce consider ca lumea de business nu este un loc suficient de bun? Pentru că, personal, atât ca angajat cât și din interacțiunile cu clienți sau alți parteneri din