Legea burnoutului, oprită înainte de start: interesele companiilor au cântărit mai mult decât sănătatea angajaților. „Rezerve ferme” din partea mediului de afaceri

Săptămâna trecută am povestit pe larg despre eșecul proiectului de lege al burnoutului – o inițiativă care promitea protecție reală pentru angajații epuizați, dar care a fost abandonată înainte de votul decisiv din Parlament.

Astăzi, revenim cu un follow-up și mergem direct la sursă: l-am întrebat pe unul dintre inițiatorii legii, fostul deputat Andrei Marius Miftode, cum s-a ajuns la această decizie și ce șanse există ca legea să revină pe agenda publică.

Răspunsurile primite clarifică lucrurile: presiunea mediului de afaceri și lipsa de voință politică au blocat proiectul.

„Semnalele de alarmă sunt constante” – Andrei Marius Miftode, co-inițiator al proiectului de lege

Fostul deputat Andrei Marius Miftode, co-inițiator al legii, ne confirmă că epuizarea profesională nu mai poate fi ignorată:

„Propunerea legislativă privind reglementarea epuizării profesionale (burnout) a fost și rămâne un demers necesar, inspirat de realitățile din piața muncii și de numeroasele semnale de alarmă din partea specialiștilor, salariaților și organizațiilor sindicale. Am propus, alături de domnul senator Irineu Darău, un cadru normativ care să recunoască burnout-ul ca fenomen profesional și să stabilească mecanisme clare de prevenție, diagnosticare și sprijin pentru persoanele afectate. Deși proiectul a fost retras în martie 2025, rămân convins că recunoașterea și reglementarea epuizării profesionale reprezintă o datorie morală și legislativă în fața unui fenomen cu impact major asupra sănătății publice și, indirect, a economiei.”

Domnul Miftode ne-a clarificat și de ce propunerea de lege a fost retrasă înainte de votul final:

„Decizia de retragere a proiectului a venit în urma raportului de respingere emis de comisiile de specialitate din Senat, unde s-a constatat o abținere semnificativă la vot din partea senatorilor coaliției majoritare de la acea vreme. Argumentele principale au vizat complexitatea și amploarea propunerii, în special secțiunile privind concediul medical, suportul psihologic și integrarea burnout-ului în sistemul de asigurări pentru boli profesionale. O parte dintre partenerii sociali, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri, și-au exprimat rezervele legate de costuri și aplicabilitate. Pentru a evita o respingere formală în plen, care ar fi îngreunat reluarea inițiativei în viitor, a fost decisă retragerea pentru o optimizare suplimentară și reluarea procesului într-o nouă inițiativă care ar avea șanse mai bune să fie votată și promulgată.”

Întrebat în ce măsură mediul de afaceri a influențat soarta proiectului, din răspunsurile domnului Andrei Miftode reiese limpede rolul decisiv al opoziției companiilor:

„În cadrul dezbaterilor parlamentare și a consultărilor publice, o parte a mediului de afaceri și-a exprimat rezerve ferme, în special față de prevederile privind evaluările psihologice obligatorii, concediile plătite și posibila extindere a răspunderii angajatorilor. Argumentul central a fost cel al creșterii costurilor operaționale, într-un moment în care multe companii se confruntă deja cu presiuni economice semnificative. De asemenea, s-a invocat lipsa unei metodologii clare pentru diagnosticarea burnout-ului și riscul de abuz în sistemul de concedii medicale. Opoziția s-a manifestat atât formal, prin opinii negative transmise în scris de organizații patronale, cât și informal, prin lobby și consultări directe în comisiile parlamentare. E plauzibil ca aceste demersuri au oferit pretextul necesar coaliției majoritare de la acel moment de a înclina balanța la raportul comisiilor de sănătate și muncă din Senat, care au formulat puncte de vedere negative și abțineri în masă în votul din aceste comisii.”

La întrebarea dacă există conștientizare reală privind riscul de burnout în societatea românească, domnul Miftode atrage atenția că:

„Gradul de conștientizare a riscului de burnout în societatea românească este în creștere, însă încă insuficient. Avem domenii profesionale – precum educația, sănătatea, auditul financiar, IT-ul – în care semnalele de alarmă sunt constante, dar fără un cadru legislativ sau instituțional care să recunoască burnout-ul și să oblige angajatorii să intervină. Publicul larg și mulți angajatori încă privesc epuizarea profesională ca pe o problemă de slăbiciune individuală, nu și ca pe un posibil efect sistemic al unui mediu de muncă nesănătos. Lipsa unor instrumente de raportare, evaluare și prevenție amplifică această percepție.”

Întrebat care ar fi soluțiile pentru ca o viitoare lege să treacă de blocajul actual, domnul Miftode vede drumul clar: pași mici, realiști și discuții sincere cu toate părțile implicate.

„Pentru ca o viitoare inițiativă să aibă succes, cred că este esențial să fie structurată în două etape. Prima etapă, de recunoaștere oficială a burnout-ului ca fenomen profesional și de introducere a măsurilor de prevenție (campanii de conștientizare, obligații minime pentru angajatori). A doua etapă, în funcție de impact și consens, poate avansa către măsuri de prevenire și diagnostic, printr-un sistem etapizat de implementare. Totodată, un dialog structurat cu toate părțile interesate (angajatori, sindicate, asociații profesionale, experți în medicina muncii) este esențial pentru conturarea unei forme sustenabile și cât mai aplicabile.”

Cât despre viitor, domnul Miftode anunță că senatorul Irineu Darău lucrează deja la o nouă variantă a inițiativei:

„Senatorul Irineu Darău lucrează la o nouă variantă a inițiativei, care va păstra nucleul esențial – recunoașterea burnout-ului și măsurile de prevenție – dar va exclude pentru moment componentele de tip asiguratoriu (indemnizații, concedii, servicii psihologice finanțate), pentru a obține un consens larg și a construi pe baza unei etape de recunoaștere. De asemenea, analizăm bune practici din alte state europene care au reglementat fenomenul în trepte. Consider că tema burnout-ului trebuie menținută pe agenda publică și parlamentară, iar reluarea inițiativei este necesară, în contextul în care presiunea asupra sănătății mentale a multor angajați continuă să crească.”

Burnoutul nu dispare cu jumătăți de măsură: blocajul vine de la companii și de clasa politică

România rămâne repetentă la capitolul protecție împotriva burnoutului, iar responsabilitatea aparține clar mediului de afaceri și clasei politice. Companiile resping orice măsură care ar crește responsabilitatea față de angajați sau costurile, iar politicienii cedează rapid presiunii patronatelor, astfel că sănătatea mintală ajunge repede la coada priorităților.

Dezbaterea despre legea burnoutului scoate la lumină o realitate incomodă: sub pretextul costurilor sau al „complexității”, inițiativele ajung la blocaj, iar mii de oameni rămân fără apărare în fața epuizării profesionale.

Trebuie afirmat apăsat, sănătatea mintală rămâne o competență națională. Fără voință politică reală, recunoașterea burnoutului ca boală profesională nu intră pe agenda statului, indiferent de câtă presiune vine dinspre Europa.

Subiectul rămâne deschis și urgent. Vom reveni cu detalii și cu perspectiva europeană direct de la sursă, într-un interviu cu Nicu Ștefănuță, vicepreședinte al Parlamentului European. Fiecare zi fără lege înseamnă încă o zi cu burnout invizibil.

Te invităm să comentezi: ai trecut prin burnout? Cum te-a afectat și ce soluții ai vedea pentru protejarea angajaților? Susții recunoașterea burnoutului ca boală profesională în România? Părerea ta poate schimba discuția.

Sursa foto cover: : Facebook / Andrei Miftode