Am întrebat mai mulți oameni care lucrează în educație, psihologie, antreprenoriat ce cred că pierdem când tratăm munca strict ca pe o formă de supraviețuire. Iar răspunsurile au fost sincere și grele; pentru că, de fapt, pierdem enorm.
1. Pierdem sensul
Paul Olteanu, fondator Mind Arhitect & ADN Vocațional: Când munca e doar un mijloc de a plăti facturi, dispare unul dintre cele mai importante ingrediente ale unei vieți împlinite: sensul. Asta nu înseamnă că fiecare zi trebuie să fie extraordinară, dar înseamnă că avem nevoie să simțim că ceea ce facem contează, că e legat de ceva mai mare decât un salariu. Altfel, golul interior crește cu fiecare oră petrecută într-un spațiu care nu ne reflectă.
2. Pierdem bucuria vieții
Mirela Retegan, fondator Zurli: Opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, timp de zeci de ani. Asta e o bună parte din viață. Dacă acele ore sunt petrecute într-un loc în care nu te simți bine, cu oameni pe care nu-i alegi, făcând lucruri care nu-ți aduc nicio satisfacție, ajungi să pierzi nu doar energie, ci și bucuria de a trăi. Munca devine o sursă de frustrare care îți afectează și timpul liber, și relațiile personale.
3. Pierdem conexiunea
Vlad Guluță, speaker, trainer, psiholog: Atunci când funcționăm doar pe modul de „supraviețuire”, relațiile umane devin superficiale, mecanice, lipsite de profunzime. Pierdem conexiunea cu ceilalți, dar și cu noi înșine. Unde nu te simți văzut sau valorizat, e greu să mai fii curios, empatic sau deschis. Te închizi. Te protejezi. Și uiți că munca nu trebuie să fie așa.
4. Pierdem sănătatea
Paul Olteanu, fondator Mind Arhitect & ADN Vocațional: Stresul cronic generat de o muncă fără sens sau care doar „ține locul” altor dorințe ne consumă în mod tăcut. Pe termen lung, ne afectează starea psihică, funcțiile cognitive și sănătatea fizică. Din păcate, mulți oameni nu-și dau seama de impactul real decât atunci când e deja târziu. Munca din instinct de supraviețuire e o spirală care ne consumă din interior.
5. Ne pierdem pe noi înșine
Mirela Ștețco, Head of Training Teach for Romania: Poate cea mai mare pierdere e cea de identitate. Când munca devine o obligație mecanică, începem să ne redefinim în funcție de ea. Ne spunem că „asta e viața”, că „merge și așa”, că „nu ne permitem să visăm”. În timp, uităm ce ne bucură, ce ne inspiră, cine am putea fi dincolo de acel rol. Și devine din ce în ce mai greu să ne reamintim că avem opțiuni.
6. Pierdem satisfacția de a contribui
Luciana Baicea, gazdă Mind Architect, coach & specialist comunicare: Când muncim doar ca să bifăm task-uri, pierdem senzația aceea valoroasă că aducem o contribuție reală, că ne implicăm în ceva cu sens. E o diferență uriașă între „am terminat un raport” și „simt că am făcut ceva important azi”. Munca poate fi o sursă de împlinire autentică – dar doar dacă ne dăm voie să o privim așa, nu doar ca pe o corvoadă necesară.
7. Pierdem perspectiva de a construi pe termen lung
Dorin Boabeș, co-fondator Mind Architect: Orientarea exclusivă către supraviețuire ne ține în prezentul imediat, dar ne blochează viziunea. Nu mai visăm, nu mai planificăm, nu mai creștem. Rămânem prinși în ziua de azi, fără să ne mai imaginăm ziua de mâine. Doar când reușim să depășim starea de „criză permanentă” putem începe cu adevărat să construim ceva pentru noi și pentru cei din jur.
Munca ar trebui să fie un spațiu în care oamenii pot contribui, pot învăța, pot înflori. Nu un teren de luptă pentru supraviețuire. Și dacă vrem să-i învățăm pe copii ce înseamnă să muncești cu sens, trebuie să începem prin a ne pune nouă întrebarea: de ce muncim, de fapt?
Dezvoltăm proiectul Happiness @Work împreună cu MedLife, partenerul ideal pentru un stil de viață sănătos.
***
