Știai că stresul și burnoutul nu sunt același lucru?
Stresul te face să alergi mai repede ca să ții pasul. Burnoutul apare atunci când această alergare nu se mai termină și ajungi să te oprești, epuizat și fără direcție. La suprafață par asemănătoare, dar burnoutul este rezultatul unui stres dus prea departe.
Stresul excesiv este o reacție naturală la presiunea de la muncă. Persoanele stresate se simt adesea agitate, anxioase și au un nivel adecvat de energie, chiar dacă sunt copleșite. Poți simți că situația e greu de gestionat, dar încă ai speranța că vei găsi soluții și că lucrurile vor reveni la normal.
Burnoutul, în schimb, este o epuizare profundă, fizică și emoțională. Apare când stresul devine cronic, iar corpul și mintea nu mai fac față. Nu te mai simți doar obosit, ci pierzi complet motivația și satisfacția profesională. Nu mai vezi nicio perspectivă, te simți deconectat emoțional și intri într-o stare de apatie, în care ai impresia că nu mai există nicio cale de ieșire.
Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului, putem consulta definiția oficială a burnoutului, conform Organizației Mondiale a Sănătății:
Burnoutul este un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient. Se caracterizează prin trei dimensiuni:
- senzație lipsă de energie sau epuizare completă;
- detașare mentală față de locul de muncă (îți pierzi interesul și entuziasmul pentru sarcinile de serviciu și te simți deconectat de colegi și de muncă);
- eficiență profesională redusă (simți că nu mai ești la fel de productiv ca înainte sau îți scade încrederea în propriile abilități și ai o senzație persistentă de inadecvare).
Cum te poate ajuta Legea 167/2020?
În România nu există încă o lege dedicată burnoutului, dar Legea 167/2020 îți poate oferi protecție. Ea a introdus pentru prima dată în legislație conceptul de hărțuire morală la locul de muncă și a modificat Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Legea recunoaște explicit, la Art. 2, alin. (5^2), că „stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale”. Astfel, elementele definitorii ale burnoutului pot fi încadrate juridic ca hărțuire morală. Dacă epuizarea ta este cauzată de condițiile de la job, poți invoca această lege.
Legătura dintre Legea 167/2020 și burnout stă în definiția hărțuirii morale. Conform acesteia, hărțuirea morală reprezintă orice comportament care are ca scop sau efect deteriorarea condițiilor de muncă, prin:
- lezarea drepturilor sau demnității angajatului;
- afectarea sănătății fizice ori psihice;
- compromiterea viitorului profesional.
Așadar, orice comportament sistematic care degradează condițiile de muncă sau afectează demnitatea și sănătatea angajatului intră sub incidența hărțuirii morale.
Când condițiile de muncă îți afectează sănătatea
Când ne gândim la „condițiile de muncă”, de cele mai multe ori ne limităm la aspecte precum salariul sau programul de lucru. În realitate, condițiile de muncă includ toți factorii fizici, psihici, organizatorici și sociali care influențează activitatea unui angajat.
Această clarificare este esențială deoarece epuizarea profesională nu este cauzată doar de un volum mare de muncă. Ea poate apărea și din cauza unor factori mai subtili precum:
- mediul fizic: lipsa de spațiu sau condițiile de lucru neadecvate;
- stresul psihic: presiunea constantă sau sentimentul că munca ta nu este apreciată;
- organizarea internă: un management haotic, lipsa de personal sau responsabilitățile neclare;
- relațiile sociale: conflictele cu colegii sau superiorii, și o cultură organizațională toxică.
O astfel de definiție mai largă, introdusă în legislație, ar ajuta angajații să dovedească legătura dintre mediul de lucru și epuizare. Totodată, ar obliga companiile să ia măsuri reale de prevenție.
Drepturile angajaților conform legii 167/2020
Dar ce se întâmplă atunci când există o presiune constantă la locul de muncă care te macină și te aduce la epuizare totală? Ceea ce simți este mai mult decât o simplă oboseală: este burnout, o consecință directă a hărțuirii morale la locul de muncă.
Dacă te confrunți cu epuizare și stres, legea îți garantează:
- dreptul la un mediu de muncă sănătos: angajatorul are obligația de a asigura un loc de muncă lipsit de hărțuire morală, inclusiv de stres și epuizare;
- dreptul la protecție împotriva represaliilor: nu poți fi sancționat, discriminat sau concediat pentru că ai reclamat hărțuirea morală;
- dreptul la repararea prejudiciilor: poți solicita despăgubiri materiale și morale, consiliere psihologică și modificarea oricăror evidențe disciplinare.
Obligațiile angajatorilor conform legii 167/2020
Angajatorii au o obligație generală de a proteja sănătatea și securitatea angajaților, conform Codului Muncii și a Legii 319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă.
Și Legea 167/2020 impune angajatorilor obligația de a lua măsuri pentru prevenirea și combaterea actelor de hărțuire morală. Aceasta înseamnă că angajatorii trebuie să creeze un mediu de muncă sigur și sănătos, care să nu favorizeze epuizarea profesională. Prin urmare, un angajat care suferă de burnout din cauza condițiilor de muncă poate invoca această lege pentru a-și apăra drepturile.
Printre comportamentele care pot constitui hărțuire morală și pot conduce la burnout se numără:
- supraîncărcarea sistematică cu sarcini;
- stabilirea unor termene nerealiste;
- ignorarea nevoii de odihnă a angajatului;
- crearea unui mediu de lucru ostil și plin de presiune.
Ceea ce este crucial este faptul că, în definiția hărțuirii morale, legea include explicit „stresul și epuizarea fizică”, creând un cadru legal prin care pot fi sancționate comportamentele ce duc la epuizarea fizică și psihică a salariaților.
Propuneri pentru o viitoare lege a burnoutului
O lege eficientă ar trebui să se concentreze pe prevenție și pe un cadru flexibil. Printre măsurile propuse:
- Accentul pe prevenție, nu doar pe tratament:
- evaluarea riscurilor psihosociale: angajatorii ar trebui să includă burnoutul în evaluarea generală a riscurilor la locul de muncă;
- acces la servicii de sănătate mentală: angajatorii ar putea fi încurajați sau obligați să ofere acces la servicii de consiliere psihologică, finanțate de companie sau prin asigurător;
- dreptul la deconectare: o prevedere clară care să stipuleze dreptul angajatului de a nu răspunde la mesaje sau apeluri în afara programului de lucru;
- ghiduri pentru mediul de lucru: elaborarea unor ghiduri de bune practici pentru un volum de muncă sustenabil, o comunicare eficientă și un mediu de lucru echilibrat;
- programe anuale de prevenție: companiile ar fi obligate să organizeze sesiuni de informare și conștientizare despre simptomele burnoutului și să educe atât angajații, cât și managerii.
- Definirea clară a fenomenului și recunoașterea legală a burnoutului: legea ar trebui să definească burnoutul ca un fenomen ocupațional, rezultat al stresului cronic de la locul de muncă, și nu ca o boală în sine.
- Recunoașterea burnoutului ca risc profesional: burnoutul ar fi inclus în categoria riscurilor psihosociale. Angajatorii ar fi obligați să ia măsuri de prevenție, similar cu cele pentru riscurile fizice.
- Măsuri diferențiate: reguli adaptate la dimensiunea companiei și specificul domeniului.
- Informare și educare: autoritățile publice ar trebui să lanseze campanii de informare la nivel național pentru a crește gradul de conștientizare despre burnout și despre importanța sănătății mintale la locul de muncă.
- Stimulente pentru angajatori: în loc de sancțiuni, statul ar putea oferi beneficii fiscale sau deduceri pentru companiile care investesc în sănătatea mintală a angajaților, prin servicii de consiliere sau alte programe.
Negocierea și adaptarea legii ar trebui să se facă printr-un dialog transparent între sindicate, patronate și stat. Astfel, se poate construi un consens și se pot elimina temerile legate de costuri și birocrație. O Lege a burnoutului nu ar trebui să fie doar o listă de obligații, ci un catalizator pentru o colaborare mai bună și transparentă între toți actorii implicați.
Studiu de caz și concluzie
Un precedent juridic important a fost creat de Tribunalul Cluj prin Decizia nr. 2831/14.12.2023, care a obligat un angajator să plătească daune unui salariat ce a suferit de burnout. În această speță, angajatorul a fost obligat la plata de daune morale în valoare de 7.500 de euro și daune materiale în valoare de aproape 6.700 lei unui salariat care a suferit de burnout din cauza suprasolicitării la locul de muncă, stabilindu-se o legătură de cauzalitate directă între condițiile de muncă și starea de sănătate a angajatului. În urma analizării probelor, instanța a reținut următoarele motive care au justificat plata despăgubirilor morale.
Amintim câteva:
- volumul excesiv de muncă și nivelurile ridicate de presiune a timpului, ceea ce a dus la o planificare defectuoasă a sarcinilor: „Dificultate în planificarea muncii, volumul mare de sarcini, toate erau considerate prioritare, fără intervenția unui management clar”;
- imposibilitatea de a delega sarcini, din cauza lipsei de personal suficient în departamentul de recrutare;
- orele suplimentare frecvente, impuse de ritmul alert de muncă, fără o normare clară a activității;
- lipsa clarității în alocarea rolurilor și a responsabilităților: reclamantei i-au fost atribuite sarcini suplimentare fără actualizarea fișei postului, ceea ce a generat confuzie și efort suplimentar;
- presiunea constantă a termenelor și ritmului de lucru accelerat, într-un mediu în care „totul era urgent, toți erau importanți, iar pauzele erau practic inexistente”;
- impactul grav asupra sănătății, confirmat prin documente medicale, inclusiv necesitatea tratamentului psihiatric și spitalizării.
Decizia instanței a recunoscut legătura directă dintre condițiile de muncă (volum excesiv, lipsă de personal) și starea de sănătate a angajatului. Așadar, chiar și fără o lege dedicată, decizia Tribunalului Cluj ne arată că există pârghii legale pentru a-ți proteja sănătatea. Nu mai ești singur în fața acestei probleme. Cunoașterea drepturilor tale este primul pas pentru a-ți recâștiga echilibrul și a-ți proteja viitorul profesional.
Din păcate, burnoutul nu este doar o problemă individuală, ci o criză de sănătate publică cu efecte devastatoare. Iar pe termen lung, poate duce la probleme de sănătate fizică și mintală, inclusiv anxietate, depresie, insomnie, afecțiuni cardiovasculare și chiar sinucidere.
Pentru angajatori, neglijarea acestei probleme atrage pierderi financiare semnificative. Productivitatea scade, absenteismul crește, iar angajații de valoare pot alege să demisioneze, lăsând companiile cu o rată ridicată de fluctuație a personalului. În plus, angajatorii se pot confrunta cu posibile litigii legale, mai ales în absența unui cadru legislativ clar.
Sursa foto cover: nikko macaspac on Unsplash.
