Gândește-te la toate lucrurile pe care le faci într-o zi și cum alergi de la unul la celălalt. Gândește-te cum este corpul tău la final de zi, după toată această alergătură. Și ce se întâmplă dacă acest ritm se repetă zi de zi… săptămâni, luni, poate ani.
Chiar bine nu are cum să fie, nu?
Corpul nostru este o „mașinărie” extraordinară, compusă dintr-o mulțime de structuri (țesuturi, organe, lichide), fiecare cu o mișcare ritmică specifică.
Avem un ritm respirator, un ritm cardio-vascular, un ritm circadian, un ritm craniosacral – mișcarea lichidului cefalorahidian în sistemul cranio-sacral, ritmul în care corpul poate să se curețe de substanțe care nu îi sunt benefice în cantități mari și ritmul de concentrare – cât de repede ne putem muta atenția de la o activitate la alta.
Fiecare dintre acest ritmuri are niște valori optime, în intervale care indică o funcționare normală a corpului nostru. Ieșirea din acești parametrii înseamnă anormalitate pentru corp și este percepută ca un stres, mai mic sau mai mare.
Chiar dacă ieșirea din aceste ritmuri este eficientă și necesară uneori, scopul corpului constă în restaurarea echilibrului intern, adică readucerea ritmurilor în parametrii normali, astfel că ceea ce face corpul în acest sens este un proces natural de auto-reglare.
Dacă ai ajuns să citești până aici, acum începe partea interesantă.
Ieșirea dintr-un ritm se întâmplă foarte rapid, în timp ce revenirea la ritmul normal durează puțin mai mult.
Dacă nu dormi o noapte poate ai observat și tu că nu îți ajunge doar o zi să recuperezi oboseala. Asta dacă nu ai mai puțin de 20 de ani. Dacă te sperii de ceva, inima începe instant să bată cu putere, însă pentru a reveni la bătăi normale are nevoie de câteva minute. Dacă depui efort, respirația devine accelerată repede, însă pentru reglare, la fel ca și inima, are nevoie de câteva minute, și de odihnă.
Cu cât ritmurile acestea sunt scoase mai des din valorile optime, cu atât corpul este supus unui stres mai mare și este nevoit să depună un efort mai mare pentru a se întoarce la echilibru.
Iar dacă aceste dezechilibre se întâmplă foarte des, practic corpul nu mai ajunge să revină la echilibrul cunoscut.
În unele situații, se poate adapta la noi valori optime, cum ar fi cantitatea de mâncare pe care o mânânci, nivelul de efort pe care îl poți face fără să obosești. Însă majoritatea părților din corp nu pot funcționa optim la alte valori, de exemplu inima nu poate să bată constant mai repede.
Asta se întâmplă și în burnout – corpul ajunge să fie supus în mod repetat la factori de stres.
Nivelul de concentrare este ridicat constant, suntem în continuu într-o stare de alertă, somnul poate este mai puțin și de calitate mai slabă. Nici măcar de nevoile fiziologice de bază nu ne mai ocupăm la fel de atent: mâncam nesănătos, pe grabă, la ore haotice, nu bem apă, nici măcar nu mergem la baie la timp, nu ieșim la aer, la soare.
În aceste condiții de stres, respirația este constant mai accelerată, inima galopează foarte des, iar sistemul digestiv este dat peste cap.
Toate acestea declanșează o mulțime de dezechilibre. Treptat, corpul face față tot mai greu schimbărilor constante de ritmuri. Imaginează-ți că este ca atunci când ai 10 lucruri de făcut într-o singură oră – nici nu mai știi de care să te ocupi mai întâi, ești copleșit.
Însă, această mașinărie complexă este una foarte rezistentă și adaptabilă, care știe cum să compenseze, cu scopul de a se aduce în echilibru.
Astfel că va lua energie din alte părți, favorizând apariția unor afecțiuni care ne dau apoi bătăi de cap – insomnii, lipsă de concentrare, hipersensibilitate la boli, iritabilitate, dureri de cap, probleme digestive, boli de inimă, obezitate, depresie, și multe altele.
Conștientizarea pe care încerc să o aduc în fața ta este că nu suntem roboți, nu avem resurse infinite constant, iar corpul se uzează în timp. Iar apoi se răzvrătește, ca un adolescent rebel, și este mult mai greu să gestionezi totul.
În schimb, când suntem conștienți de capacitățile, dar și de limitele noastre fizice, mintale și emoționale, atunci înțelegem mai bine efectele acțiunilor noastre, reacțiile pe care le are corpul nostru, și reacțiile pe care le avem emoțional și comportamental.
Perioadele de muncă mai intensă sunt inevitabile. Însă, problemele apar atunci când acestea nu mai sunt excepția de la un program obișnuit de muncă și devin regula. Atunci când lucrăm constant în paralel la mai multe taskuri, când nici bine nu am ajuns la un milestone, și în loc să sărbătorim și să ne odihnim deja suntem în mijlocul acțiunii pentru că, nu-i așa, suntem în urmă cu următorul.
Drumul până la burnout este unul lung și ai toate șansele să nu ajungi chiar acolo dacă acorzi atenție acestor aspecte. Să nu aștepți până ajungi la capătul puterilor, ci să pui limite ca să ai grijă de sănătatea ta fizică, mintală, emoțională.
Știu, ai foarte multe de făcut, ca fiecare om, însă nu le permite să te facă să simți, să asculți, să sărbătorești, să te odihnești, să respiri pur și simplu, să trăiești!
Sper să-ți fie de folos această perspectivă și cum influențează apariția burnoutului și să te încurajeze să ai mai multă grijă de tine, pentru că prevenția este, din toate punctele de vedere, mai eficientă decât tratarea.
Sursă imagine cover: Freepik.
