hacking work logo svg white with orange

Mama pe piața muncii din România: penalizată pentru ambiție și devotament.

Mamele din România se confruntă cu o realitate plină de contradicții, iar ambiția profesională și devotamentul față de familie sunt adesea văzute ca obiective incompatibile. Într-o țară care oferă unul dintre cele mai lungi concedii maternale din lume, paradoxul se ascunde în detaliile unei reintegrări marcate de nedreptăți. Adaugă la asta povara suplimentară a muncii casnice și a îngrijirii copiilor, iar tabloul vieții de mamă devine unul al suprasolicitării constante și al luptei pentru echilibru. Articolul nostru explorează realitățile cu care se confruntă mamele pe piața muncii din România, complexitatea rolurilor pe care le îndeplinesc în eterna căutare de soluții pentru a jongla eficient între carieră și familie.
echilibrul precar dintre viața de acasă și ambiția profesională face parte dintre provocările mamelor pe piața muncii

O mamă care își lasă copilul acasă pentru a-și urma visul profesional este „carieristă” – un cuvânt a cărei definiție neoficială ar putea suna cam așa: „femeie egoistă care nu și-a prea dorit acest copil, de-l lasă acum cu alții; oare la ce l-a mai făcut?”. Pe de altă parte, o mamă care vede doar de copii și de casă trece adesea drept o casnică lipsită de strălucirea vreunui vis mai înalt, și e rapid exclusă din cercurile de oameni „cu ambiție, care nu vor să vorbească doar despre copii”.

Poate părea simplu, dar nu e – în România de azi, rolul de mamă este cel mai solicitant job care există, iar provocările mamelor pe piața muncii sunt tot mai numeroase. Mama e cea care, indiferent ce-ar alege, greșește în fața cuiva. E cea de care se trage în toate părțile, e cea care răspunde tuturor, e cea care sare prima în ajutor și cea care renunță, de cele mai multe ori, la propria liniște, pentru a fi liniștea altcuiva. Dar ce ne facem atunci când mama mai e și specialist? Atunci când își iubește și copiii, și casa, și jobul?

Deschidem un subiect greu și extrem de complex – și ne bazăm pe voi să continuați dialogul, pentru că nouă nu ne-ar ajunge serverele să luăm în discuție toate aspectele. Săptămâna trecută am publicat și un articol despre rolul femeii, în general, pe piața muncii, și discriminarea de gen – dacă vrei să aprofundezi subiectul și din această perspectivă.

Provocările cu care se confruntă mamele din România în încercarea de a balansa viața profesională cu cea personală și familială nu sunt doar obstacole temporare, ci reprezintă o realitate adesea nedreaptă, formată din mai mulți factori:

Reîntoarcerea la job, după concediul de maternitate

Avem legi care să protejeze această perioadă delicată, iar ele arată perfect pe hârtie. Ai fi tentat/ă să crezi că-i simplu, nu-i așa? Întoarcerea la muncă pentru mame în România se dovedește a fi, în realitate, o cursă contratimp, plină de ajustări profesionale forțate. În pofida unui concediu de creștere a copilului care se regăsește printre cele mai generoase la nivel mondial, sistemul actual nu doar că eșuează în a facilita reintegrarea eficientă a mamelor în câmpul muncii, dar le și penalizează pentru alegerea de a fi părinți. Discriminarea, hărțuirea și nedreptatea reprezintă doar vârful aisbergului acestui sistem defect, în care se găsesc mereu „scurtături”.

Potrivit experiențelor personale ale unor mame care și-au făcut curaj să vorbească deschis despre asta, extrase dintr-un amplu și excelent documentat articol Panorama.ro, angajatorii recurg la tactici de intimidare. Cum fac asta, concret? Le mută pe mame în roluri inferioare celor de pe care au plecat sau le impun ore suplimentare, atunci când vor să „scape de ele”. Nedreptatea le determină până la urmă să demisioneze de bună voie, iar șefii evită astfel, pe de-o parte, concedierile pe motiv de maternitate – care sunt ilegale – și, pe de altă parte,  compensațiile bănești.

Acest climat ostil este înrăutățit de un sistem de îngrijire precar și de o indemnizație pentru creșterea copilului insuficientă. Raportat la coșul zilnic și nevoile reale ale multor familii, valoarea indemnizației plasează România încă într-o poziție clară de inferioritate comparativ cu alte țări europene.

Discriminarea mamelor pe piața muncii nu este însă o problemă exclusiv românească. Un studiu britanic a arătat că 52% din mamele din UK au fost supuse discriminării, iar un procent alarmant din acestea s-au văzut forțate să demisioneze din cauza tratamentului primit din partea angajatorilor.

Pe lângă dificultățile legate de reintegrarea în câmpul muncii, mamele din România se confruntă și cu suprasolicitare pe plan domestic:

Femeie = sacrificiu. Sindromul sarcinii duble, locul I între provocările mamelor pe piața muncii.

Raportul „Ce Rost are Mama în România?”, realizat de Andra Pintican și echipa sa, este cu siguranță unul dintre cele mai curajoase demersuri făcute pe la noi în ultimii ani. Lupta femeilor de a îmbina cerințele carierei cu cele ale maternității sunt pentru prima oară surprinse fidel și asumat printr-o muncă de cercetare românească ce reunește experiențele a peste 1500 de femei, iar unul dintre cele mai valoroase (și totodată dureroase) fenomene surprinse este „Double burden syndrome”. Acesta descrie cum mamele, pe lângă responsabilitățile profesionale, depun un efort de 120 de ore suplimentare/ lună pentru îngrijirea familiei și casei. 

Din paginile raportului rezultă complexitatea vieții de mamă în România: aproape 20% dintre mame nu-și dedică nici măcar o oră pe săptămână pentru ele însele, în timp ce 60% de-abia ajung la 1-3 ore de relaxare săptămânal, în condițiile în care programul supraîncărcat include și 30 de ore de muncă casnică[A6] . Stresul cotidian și lipsa odihnei își spun cuvântul, determinând rate ridicate de anxietate și un somn agitat, ceea ce afectează profund atât starea de sănătate fizică, cât și pe cea emoțională și mintală. Acest cerc vicios, ori mai degrabă spirală, conduce mamele spre un perpetuu sentiment de vină: „Sunt o mamă rea”/ „Nu fac destul”/ „Fac de toate și nimic bine” – îți sună cunoscut?

Astfel, „femeie” ajunge să fie sinonim cu: 

provocările mamelor pe piața muncii includ și modul în care se autointitulează
Până și modul în care se „autointitulează” spune multe despre provocările mamelor pe piața muncii.

Și totuși, câte mâini are o mamă?

Alte concluzii esențiale ale studiului: 

  • Mamele nu mai apucă să-și exercite și rolul de femeie: în medie, femeile cu copii se consideră 62,40% mame, 27,20% angajate și doar 6,70% femei, respectiv 2,70% soții;
  • Între rolul de mamă și cel de angajată, aproape 70% dintre femei spun că le mai rămâne foarte puțin timp pentru ele;
  • 46% dintre mame se simt copleșite și epuizate din punct de vedere emoțional;
  • 73,9% din mame au indicat că nu primesc consiliere psihologică, deși sprijinul emoțional și psihologic se află pe primul loc în topul resurselor de care ar avea nevoie pentru a fi mai bine; 
  • 88% dintre mamele între 26-25 de ani și 87,24% dintre cele între 36-45 de ani semnalează un echilibru extrem de precar între viața profesională și cea de familie;
  • În ceea ce privește fricile mamelor angajate, pe primele locuri se regăsesc: „să nu-mi acapareze jobul tot timpul și să nu mai fiu disponibilă emoțional pentru familia mea” și „să nu mă pierd pe mine între rolul de mamă și cel de profesionist”. Un job pierdut se regăsește pe ultimul loc, pentru doar 2,61% din angajatele de 18 -45 de ani. 

Toate aceste cifre vorbesc despre o realitate prea puțin văzută sau discutată, despre presiunea ce apasă zilnic pe umerii mamelor și despre nevoia urgentă de intervenție și sprijin.

Dincolo de bulă, e oceanul.

Să nu uităm: România are cel mai mare număr de mame minore din UE. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), în 2021, existau 8.024 de mame minore în țară, dintre care 745 aveau între 10 și 14 ani. Ce înseamnă asta concret? Că dincolo de „bula noastră” trăiește o imensă categorie vulnerabilă de tinere mame care nu beneficiază de viața, educația și ghidajul pe care le-ar merita.

Această situație ne arată încă o dată discrepanța majoră dintre nevoile reale ale mamelor și beneficiile pe care le primesc.  Lipsa sprijinului real, a politicilor și a sistemelor potrivite, nu face altceva decât să le izoleze și să le îndemne să găsească soluții disperate, departe de Statul Român sau de piața muncii.

Părinții simt că angajatori aleg beneficiile cu ochii închiși la nevoile lor.

Și în ceea ce privește pachetele de beneficii oferite de angajatori, 9 din 10 părinți angajați simt că șefii le ignoră total nevoile specifice, conform unui studiu realizat de REC Parenting.

Mai mult, 40% dintre părinții angajați au luat în considerare demisia din cauza presiunii de a jongla între muncă și viața de familie, fenomen mai frecvent întâlnit în rândul mamelor (46%) decât al taților (32%). 

Mandy Garner, editor la workingmums.co.uk, consideră că unul dintre cele mai importante beneficii pe care angajatorii le pot oferi părinților este flexibilitatea în muncă . Un sondaj separat realizat de ei a concluzionat că 73% dintre mame consideră flexibilitatea factorul decisiv atunci când aplică pentru un nou loc de muncă, iar 52% au refuzat un nou job din pricina lipsei ei. 

Cum putem oferi sprijin real mamelor

Aceasta este întrebarea pe care o ridicăm astăzi, privind spre peisajul complicat al maternității în România. Este evident că simpla recunoaștere a problemelor nu e suficientă. Trebuie să trecem de la vorbe la fapte, să schimbăm paradigma în care societatea și piața muncii percep și tratează rolul mamelor.

Angajatorii joacă un rol crucial în această transformare. Liderii trebuie să înțeleagă că flexibilitatea, sprijinul pentru sănătatea mintală și beneficiile orientate către familia angajaților nu sunt doar niște avantaje opționale, ci necesități. Dar responsabilitatea nu cade doar pe umerii angajatorilor. Instituțiile statului trebuie să își asume un rol activ în sprijinirea mamelor, fie prin politicile de reintegrare în muncă, fie prin asigurarea unui sistem de îngrijire a copilului accesibil și de calitate, care să le permită mamelor să se întoarcă la locul de muncă fără a se simți vinovate sau penalizate pentru alegerea de a avea o carieră.

O listă de bune practici ar arăta cam așa:

1. O mai mare flexibilitatea în programul de lucru: Mamele ar putea alege intervalul orelor convenite de lucru care se potrivesc cel mai bine nevoilor familiei lor, dar și domeniului în care activează. De asemenea, posibilitatea de a lucra de acasă sau de a face asta pe perioada vacanțelor poate fi un beneficiu realmente de folos.

2. Creșterea accesului la creșe și grădinițe de calitate: Asigurarea unor opțiuni accesibile și de încredere pentru îngrijirea copiilor este esențială pentru ca mamele să poată reveni la muncă cu încredere. Dacă cu grădinițele e mai simplu, deoarece grupa mare intră deja în învățământul obligatoriu, astfel că asigurarea unui loc este impusă de lege, capitolul creșe ne doare încă.

3. Sprijin pentru sănătatea mintală: Accesul la consiliere și sprijin psihologic pentru mame ajută la gestionarea stresului și a provocărilor emoționale. În România, mamele pot beneficia de consiliere psihologică gratuită pe o perioadă de 126 zile după naștere, la cerere, pentru un număr de maximum 6 ore stabilite împreună cu medicul de specialitate obstetrică-ginecologie, în baza Legii nr. 33/2023 privind reforma în domeniul sănătății. Separat, poți căuta și diverse alte programe care oferă acces la consiliere psihologică gratuită – un exemplu e Blue Monday.

4. Pachete de beneficii orientate către familie: Beneficiile precum asigurări de sănătate extinse pentru familie, zile suplimentare de concediu pentru îngrijirea copiilor bolnavi și vouchere pentru activități educaționale pot loializa și ajuta părinții mult mai mult decât clasicele pachete oferite azi de firme.

5. Programe de mentorat și suport în carieră: Crearea de programe care ajută la gestionarea corectă a provocărilor mamelor pe piața muncii și le ajută să avanseze profesional fără să simtă că trebuie să aleagă între carieră și familie.

6. Flexibilizarea condițiilor de concediu maternal/paternal: Permițând părinților să împartă concediul parental, societatea recunoaște rolul egal al ambilor părinți în creșterea copiilor.

7. Cultivarea unei culturi organizaționale de sprijin: Educația angajatorilor și a colegilor despre importanța și beneficiile sprijinirii mamelor și părinților în general în locul de muncă.

8. Crearea de rețele de suport: Încurajarea formării de grupuri sau rețele de suport între mame pentru a împărtăși experiențe și sfaturi, poate oferi un sprijin moral și emoțional valoros.

9. Asigurarea transparenței și echității în avansare: Evitarea discriminării mamelor când vine vorba de promovarea profesională, și asigurarea unui proces echitabil și transparent.

10. Dialog și feedback: Angajatorii ar trebui să fie deschiși la feedbackul mamelor și să caute modalități de îmbunătățire continuă a politicii și practicilor lor – și vor primi la schimb angajați mai fericiți și echipe mai loiale.

Este momentul să construim o societate în care ambiția profesională și rolul de mamă să nu mai fie văzute ca direcții opuse, ci complementare. O societate în care femeile nu sunt forțate să aleagă între carieră și copii și reușesc chiar să răstoarne tendințele demografice sumbre.

La finalul raportului „Ce Rost are Mama în România?” găsești și un instrument de autoevaluare a calității vieții, o resursă valoroasă pentru oricine dorește să-și analizeze și să-și îmbunătățească starea de bine. Dacă ești mamă, îți recomandăm să-l folosești și să ne scrii experiența ta. Astfel contribuim la crearea unui dialog necesar și la clădirea unei societăți care susține sănătatea și bunăstarea mamelor și, implicit, a generațiilor viitoare.

Să nu uităm că în spatele fiecărui angajat, fie el femeie și mamă, se află o persoană cu nevoi, aspirații și visuri proprii. Respectând și susținând aceste nevoi, putem da și noi naștere – unui mediu de lucru divers și puternic, într-o societate mai bună pentru toți.

***

Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități. Creștem o comunitate.

image - Hacking Work
Distribuie articolul
Articol scris de

4 răspunsuri

  1. Cred că problema se pune un pic greșit. Se vorbește despre toate aceste neajunsuri de parcă o entitate abstractă le-ar genera. Ori nu e așa. Cea mai mare parte dintre probleme sunt întreținute chiar de femei. Femeile din România încă consideră că trebuie să fie mame și gospodine, chiar dacă lucrează. De asemenea, consideră că nu pot exista fără să depindă de un bărbat, chiar dacă unele sunt perfect „utilate” să fie complet independente.
    În ceea ce îi privește pe angajatori, aceștia nu și-au făcut afaceri ca să le ofere confort tinerelor mame. Da, există afaceri în care adaptarea programului nu este posibilă, la fel și reîncadrarea pe același post după doi ani. Păi postul ăla nu a stat în aer atâta timp, a trebuit ocupat de cineva pe care nu-l poți da afară că s-a întors mămica.
    Acum, hai să vedem: cum ar fi dacă educatoarea, învățătoarea, doctorița sau terapeuta copilului dumneavoastră mai mult ar lipsi decât ar fi la serviciu pentru că are copil mic? Nu ar fi bine, nu?
    La fel, dacă ai o afacere mică sau medie, tu, angajator, ai nevoie de toți oamenii pe care i-ai angajat, tot timpul. Că dacă este același lucru dacă unul sau mai mulți dintre ei sunt sau nu la serviciu, atunci pentru ce i-ai angajat? Pur și simplu nu îți permiți așa ceva.
    Sunt și joburi sau firme unde se poate. Dar, acolo unde nu se poate, în general, nu e pentru că acei angajatori sunt niște nenorociți, ci, pur și simplu, pentru că afacerea sau activitatea respectivă nu poate funcționa pe avarie.
    Cred că femeile trebuie să își stabilească foarte clar prioritățile și să își conducă singure viața, nu să tot depindă de unul și altul. Dacă vor să fie mame și neveste, să facă asta și să nu meargă la serviciu. Dacă vor să lucreze, să facă carieră și să fie independente, să găsească soluții practice atât pentru creșterea copiilor (bunici, bone, copii independenți, psihoterapeuți care să ajute cu eventualele probleme ale copilului), cât și pentru întreținerea casei (împărțirea sarcinilor cu partenerul, angajarea unei menajere).
    Suntem singurii responsabili pentru cum ne gestionăm viața, nu trebuie să o facă alții în locul nostru.

  2. Citesc articolul si inteleg perspectiva.
    Merg mai jos, la primul comentariu, al Andreei, si nu pot sa nu inteleg si aceasta perspectiva, partial.
    Rolurile mele sunt de mama (si ma regasesc in tot ce scrie mai sus), sotie, om care adora ceea ce face, sunt om de resurse umane de 15 ani si inteleg si dificultatile cu care se confrunta angajatorii (care au nevoie de stabilitate si predictibilitate; si chiar cred si stiu ca exista meserii si pozitii in cadrul unei companii care nu permit flexibilitate maxima) si sunt si psihoterapeut care luceaza cu mame aflate in burnout.
    Cred ca nu este cazul sa ne impartim in tabere.
    Cred ca exista echilibru si ca poate fi gasit.
    Cred ca este important, de asemenea, sa ne asumam statutul de mama.
    Cred ca mama (la modul general) este fiinta care poate schimba lumea literalmente, iar schimbarea incepe cu ea. Iar aici voi detalia putin, fiindca lucrurile sunt mai profunde decat par.

    Sigur, ca de la suprafata putem vedea ca nu reusim, ca mame, sa ne pastram echilibrul, jongland cu toate rolurile. Si chiar asa este. Nu reusim, daca vrem in continuare ca viata noastra sa nu se schimbe dupa aparitia copilului. Daca acestea sunt asteptarile noastre, bineinteles ca ne vom simti frustrate, dezamagite, nedreptatite, dezavantajate.

    Insa daca ne dorim sa ne intelegem cu adevarat pozitia, sa integram toate rolurile pe care le detinem si sa ne ajustam asteptarile, vom reusi sa gasim un echilibru.

    Daca vor aparea greutati? Cu siguranta!
    Vom mai avea frustrari? Mereu!

    Ma straduiesc sa nu generalizez. Cu siguranta exista si extreme si cazuri specifice, motiv pentru care ma feresc sa ofer retete in 5 pasi.

    Imi doresc sa pot ajuta fiecare mama sa inteleaga ce este important pentru ea, aici si acum. Si ca deciziile nu sunt pe viata, mai putin aceea de a da viata unui pui de om. Mama ESTI pe viata.

    Restul, sunt decizii de moment, cu o durata mai lunga sau mai scurta de timp, decizii care pot fi schimbate, regandite sau razgandite.

    A avea un copil, nu e reversibil. A fi mama e un rol pe viata.

    Iubire,
    Ioana

  3. Rolul de părinte este permanent și solicitant și trebuie asumat în egală măsură de mamă și tată, chiar dacă mama are o pondere mai mare.

    În zilele noastre, această balanță trebuie să fie în echilibru. Concret, ambii părinți trebuie să fie implicați în creșterea copilului. În articolul promovat, nu am regăsit cuvântul tată.

    Având ajutor din partea partenerului, mama poate face față mai ușor la tot ceea ce o înconjoară (știm din experiență că nu e ușor) și, foarte important, POATE să-și asume și rolul de soție. În ceea ce privește „tratamentul” aplicat în companii, el există și va exista atâta timp cât noi, femeile, o permitem și plecăm capul din diverse motive (care nu justifică efortul!).

    Nu am stat peste program și am pus mereu familia pe primul loc (soțul și copilul în egală măsură). Pe termen mediu, munca neproductivă (statul la serviciu peste 8 h) aduce zero evoluție, multe probleme de sănătate, probleme de cuplu și multe altele…

    Concluzia: Dragă mamă, Zi de zi, împarte sarcinile cu partenerul tău ca să ai timp și de relație, alocă timp copilului tău, respectă programul trecut în CIM, cunoaște și cere-ți drepturile legate de serviciu, urmează-ți pasiunea profesională care te împlinește.

  4. S-a gandit cineva si la mamele singure?. Dar la mamele adoptive? Am peste 30 de ani de experienta in munca si am lucrat in multe companii. Un businesss este despre bani si nu despre oameni. Restul e bla- bla.
    Femeile in general, trebuie sa inteleaga ca nu le pot face pe toate de-odata si bine si frumoase, si calme. Astea sunt filme. Despre sacrificiul femeilor, iarasi pentru multe dintre noi este o alegere. Nu trebuie chiat tot de la bietele noastre mame. Demografia dezastruasa a inceput in momentul in care au fost denigrate femeile cate au ales sa ingrijeasca copiii si familia si nu cariera. Nu uitati fetelor, mamelor mai tinere, viata este scurta, firmele sunt multe, job-urile la fel, carierele se pot dezvolta si peste 20 de ani de la terminarea studiilor, copiii cresc si isi fac viata lor, voi trebuie sa aveti grija de voi insiva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare

SPOR Leadership Camp – Experiența – 16-19 mai, Breb, MM

Aș putea spune că a fost una dintre cele mai echilibrate, armonioase și calde experiențe pe care le-am organizat și la care am participat. Însă e prea puțin spus și, totodată, prea multe lucruri încă așteaptă să fie înțelese, asimilate și mai târziu, aplicate. Însă un lucru e cert: cine crede că se poate dezvolta profesional fără să se aplece puțin către sine însuși – să-și observe sufletul – nu se va bucura prea mult de succes.

lider care mustrează pe cineva

Liderul bun nu vrea să aibă musai dreptate

Când a fost ultima dată când nu ai fost de acord cu șeful tău? I-ai comunicat asta sau i-ai dat dreptate doar pentru că era șeful tău? Este mult mai simplu să îi dai dreptate, dar, pe viitor asta va împiedica întreaga echipă să facă lucrurile mai bine și să inoveze.