Nouă luni au trecut de la tragedia în care Alexandra Anghel, o tânără de doar 27 de ani, își pierdea viața chiar în timpul programului, la biroul companiei MDPI din București.
Tragedia scotea la lumină un mediu de lucru toxic, marcat de burnout, exploatare și abuzuri psihologice, pe care le-am evidențiat în urma zecilor de mărturii ale actualilor și foștilor angajați ai companiei MDPI primite de redacția Hacking Work.
Nu cu mult timp după, firma MDPI investea într-o campanie amplă de PR și recrutare, cu scopul de a-și spăla imaginea, a ascunde sub preș această tragedie și de a atrage noi tineri pe posturile vacante. Videoclipurile promoționale prezentau un mediu de lucru „pozitiv” și „motivant”, iar MDPI România apărea cu încredere și mândrie la târgurile de carieră și trimitea reprezentanți la evenimente universitare.
La asta se rezumau eforturile MDPI de a repara lucrurile: ascunderea sub preș a tragediei, o palmă peste față pentru familia Alexandrei, a cărei viață a fost curmată într-un mediu abuziv și inuman, și un mesaj clar pentru toți angajații încă prezenți în acest mediu toxic: tăceți și îndurați. Continuăm să vă călcăm în picioare. Nu vă convine? Plecați.
În fața acestei situații absolut inacceptabile, echipa Hacking Work a decis să acționeze. Scopul: să aflăm ce fac instituțiile statului în contextul acestei tragedii, ce măsuri ia Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a îi proteja pe tinerii care reclamă pe bună dreptate că sunt abuzați și hărțuiți și astăzi în această firmă și cine răspunde, până la urmă, pentru o viață sacrificată în van.
Astăzi, după toate demersurile Hacking Work din ultimele două luni, tragem linie.
Instituțiile statului, actorii principali într-un circ birocratic al neputinței, nesimțirii și delăsării
Ce am descoperit, pe parcursul a mai bine de două luni de investigații, solicitări, sesizări, articole și presiune publică susținută, nu face decât să confirme, din păcate, cinismul și eficiența unui sistem de stat complet eșuat.
Am descoperit o atitudine sistemică de-a dreptul șocantă din partea tuturor instituțiilor contactate: nepăsare, eschivare, aroganță, neasumare de responsabilitate, răspunsuri vagi, ascunderi după trimiteri de lege interminabile. Atitudine, de fapt, reprezentativă atât pentru ITM București, cât și pentru Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (INML) și Inspecția Muncii, „dialogul” cu aceste instituții ajungând de multe ori la absurd.
În urma a tuturor acestor demersuri, după luni de insistențe, am obținut totuși un rezultat: am reușit să determinăm o instituție publică să își facă, până la urmă, datoria pe care trebuia să și-o asume de la început: ITM București ne-a transmis, într-un final, că ancheta este deblocată.
Am aflat de exemplu că, deși tragedia s-a petrecut pe 4 octombrie 2024, ITM București a solicitat raportul de expertiză medico-legală abia pe 22 octombrie 2024. ITM București a avut nevoie de 18 zile ca să își dea seama ce anume are de făcut. După 18 zile au cerut raportul de expertiză și gata, s-au pus pe așteptat. Și pe dormit.
Ulterior, timp de peste șapte luni, ITM București nu a mai întreprins niciun demers concret pentru a primi de la INML raportul de expertiză medico-legală.
Abia după intervențiile și presiunea constantă exercitată de redacția Hacking Work, ITM București a revenit către INML cu o nouă solicitare pentru acest document, pe data de 4 iunie 2025.
Practic, fără implicarea noastră, ITM București ar fi lăsat cazul în uitare, un alt dosar pe care să se așeze praful și în care instituția să uite să își facă datoria legală. A fost nevoie de luni de zile de eforturi susținute, zeci de ore de muncă, implicare civică și sprijinul unei comunități întregi pentru a forța o instituție publică să-și aducpă aminte cu ce se ocupă și să îneapă să facă treabă.
Acum, dosarul de cercetare a fost transmis, într-un final, organelor de urmărire penală, iar copiile proceselor verbale au fost transmise către asigurator, angajator și către familia victimei.
Reflecție amară: cât de puțin am reușit să obținem
Faptul că, după luni de presiuni publice și investigații, ITM București a transmis că ancheta s-a pus până la urmă în mișcare nu înseamnă, de fapt, mare lucru pentru Alexandra Anghel sau pentru cei care muncesc astăzi în condiții similare, atât în MDPI, cât și în cadrul altor companii abuzive.
Adevărul despre această anchetă, cel mai probabil, nu va ieși niciodată la suprafață. ITM continuă în repetate rânduri să evite a răspunde la o întrebare simplă și clară: „Ce au constatat inspectorii de muncă despre regimul de lucru de la MDPI, ce au făcut concret pentru a opri abuzurile și ce informații vor fi făcute publice în urma anchetei?”
Șansele de a afla ce s-a descoperit despre hărțuirea și abuzurile la care sunt supuși tinerii angajați la MDPI, de a cunoaște concret în ce context și-a pierdut Alexandra viața și de a face public ce măsuri se vor aplica companiei MDPI rămân infime.
Rămâne, în schimb, o concluzie amară: instituțiile publice din România nu funcționează, iar atunci când își aduc aminte ce au de făcut funcționează defectuos. Tragediile se îngroapă, victimele devin simple statistici, iar cetățenii care cer dreptate sunt tratați ca niște deranjuri birocratice.
Cel mai grav: nimeni nu este tras la răspundere.
De ce nu tăcem?
La nouă luni de la moartea Alexandrei Anghel, suntem nevoiți să constatăm: statul român (în acest caz Inspecția Muncii) a ratat orice test de responsabilitate în domeniul extrem de important al monitorizării și reglementării relațiilor de muncă, mai ales în cazurile unor angajatori abuzivi.
Răspunsuri reale nu există, iar pentru Alexandra, familia și colegii ei nu s-a făcut niciun pas concret spre adevăr sau dreptate. Pentru miile de oameni care muncesc în medii toxice, nici măcar nu există speranța că altcineva ar putea interveni la timp.
La Hacking Work, vom merge mai departe, vom insista pentru transparență, vom pune presiune publică și vom cere răspunsuri. Cazul Alexandrei nu va ajunge la groapa uitării. Iar situația zecilor, poate sutelor, de tineri abuzați și hărțuiți de un sistem de lucru absurd, nu doar la MDPI, ci și în alte companii, trebuie să se schimbe. Tăcerea nu a salvat și nu va salva niciodată pe nimeni.
Am solicitat deja o întrevedere și un interviu cu nou ministru al muncii, Petre Florin Manole și suntem deja în contact cu mai mulți parlamentari din Comisiile de Muncă din Camera Deputraților și Senat.
Am lansat și dezvoltăm o amplă corespondență pe această temă cu Avocatul poporului, Guvernul României, Cabinetul primului ministru, Președinția României, Comisia Europeană și Parlamentul European.
Nu ne vom opri până când vom avea convingerea că legile muncii sunt adaptate la realitatea de astăzi, iar insituțiile statului își fac datoria față de cetățenii care le plătesc salariile.
2 răspunsuri
Bună ziua , de necrezut si totuși atât de adevărat.Institutiile statului si inspectorii sunt mai degrabă interesați de profiturile propri decât de a rezolva petiții si plângeri Am lucrat si eu o luna si jumătate pentru un patronas care mi a desfăcut abuziv contractul de munca si a refuzat sa imi plătească salariul.Desi am făcut sesizare către ITM nu s- a rezolvat absolut nimic Ba din contra inspectorii au stat intr o sambata cu patronasul la ;;un spritz,, Mi am luat gândul de a- mi recupera salariul dar sunt sigur ca au fost si vor mai fi multe persoane care vor trece prin asa ceva Cu consideratie
Sunt ocupati inspectorii ITM Bucuresti…ca marea majoritate au sotii sau sotiile servicii externe si implicit ,,corb la corb nu-si scoate ochii” si chestia asta este valabila in toata tara.Pe verificate !NU mai au timp sa-si faca meseria ca-s prinsi cu alte aspecte ,care duc la umplerea buzunarului din alte surse 😉 Autoritatile sunt de o impotenta nemaivazuta in orice aspect,se vede aceast conflict de interese dar nimeni nu ia masuri de peste 10 ani ….