Inspectoratele Teritoriale de Muncă ar trebui să fie una dintre cele mai importante instituții de protecție pentru angajați. În teorie, rolul lor este clar: să investigheze abuzurile, să sancționeze încălcările legii și să prevină situațiile care pot pune în pericol sănătatea sau drepturile oamenilor la locul de muncă.
În practică însă, o serie de cazuri documentate în ultimii ani de Hacking Work arată o distanță tot mai mare între rolul legal al acestor instituții și modul în care ele funcționează în realitate. Anchete care durează luni sau chiar ani, controale care nu identifică nereguli evidente, sancțiuni simbolice pentru probleme majore și răspunsuri oficiale opace au devenit elemente recurente în activitatea mai multor ITM-uri din România.
Aceste probleme nu apar într-un singur județ și nici într-un singur caz. Imaginea de ansamblu sugerează existența unor disfuncționalități sistemice, care afectează capacitatea ITM-urilor de a-și îndeplini rolul.
În acest context, întrebarea nu mai este doar dacă există probleme punctuale, ci cât de bine mai funcționează sistemul de inspecție a muncii din România, și ce ar trebui schimbat pentru ca aceste instituții să își recapete credibilitatea.
Pentru a înțelege mai bine aceste provocări și posibilele soluții, am discutat cu două membre ale Comisiei pentru Muncă din Senat: senatoarele Cynthia Păun și Victoria Stoiciu, despre problemele sistemice ale ITM-urilor și despre ce ar trebui schimbat.
Problemele ITM-urilor: între management și disfuncționalități sistemice
Una dintre principalele idei care a reieșit din discuție este că multe dintre problemele ITM-urilor nu țin neapărat de lipsa legislației, ci de modul în care sunt conduse aceste instituții.
Senatoarea Cynthia Păun a subliniat că managementul este un factor esențial în funcționarea inspectoratelor:
„Eu cred că ține foarte mult de management. De modul în care este organizată instituția, de priorități și de cultura internă. Dacă există leadership și obiective clare, lucrurile pot funcționa mult mai bine.”
Această perspectivă este relevantă în contextul mai multor cazuri recente în care anchetele au fost întârziate sau intervențiile au fost limitate, deși instituțiile aveau atribuții clare de control și sancționare.
În același timp, senatoarea Victoria Stoiciu a subliniat că nu este vorba doar despre probleme punctuale, ci despre o situație mai amplă, care afectează modul în care funcționează întregul sistem.
„Sunt de acord că este o problemă de management al instituției, dar cred că vorbim și despre o problemă sistemică. Trebuie să ne uităm la modul în care sunt organizate aceste instituții și la resursele pe care le au.”
Această observație reflectă și faptul că, în multe cazuri, ITM-urile invocă lipsa personalului, volumul mare de muncă sau constrângeri administrative pentru a explica întârzierile sau lipsa sancțiunilor.
(Ne)Încrederea în instituții, o problemă tot mai vizibilă
Un alt aspect discutat a fost scăderea încrederii publice în instituțiile care ar trebui să protejeze angajații.
Atunci când anchetele durează luni sau când controalele nu duc la sancțiuni, angajații pot ajunge să creadă că depunerea unei plângeri nu produce rezultate reale. În timp, acest lucru poate duce la subraportarea abuzurilor și la perpetuarea problemelor din piața muncii.
Senatoarea Cynthia Păun a subliniat importanța refacerii acestei încrederi:
„Este important ca oamenii să vadă ITM-urile ca pe un arbitru de încredere. Dacă nu există această încredere, atunci rolul instituției este afectat.”
Această idee apare frecvent și în mărturiile angajaților care au semnalat că ezită să depună reclamații, fie din lipsă de încredere, fie din teama că situația nu se va schimba.
Presiunea publică și rolul societății civile
Discuția a evidențiat și rolul presiunii publice în declanșarea unor schimbări.
În mai multe cazuri, anchetele sau verificările au avansat doar după apariția investigațiilor jurnalistice sau după reacții publice.
Senatoarea Cynthia Păun a subliniat că implicarea societății poate avea un rol important:
„Eu cred că schimbarea începe și din societate. Presiunea publică funcționează, iar implicarea oamenilor poate duce la îmbunătățiri reale.”
Această observație este susținută și de experiența recentă, în care mai multe situații au evoluat abia după ce au devenit subiecte publice.
Ce ar trebui să se schimbe
Din discuția cu cele două senatoare reies câteva direcții clare pentru îmbunătățirea funcționării ITM-urilor:
- îmbunătățirea managementului instituțiilor
- creșterea transparenței în anchete și controale
- sancțiuni mai ferme în cazurile grave
- consolidarea încrederii publice
- implicarea societății civile și a presei în monitorizarea instituțiilor
Aceste direcții nu sunt soluții rapide, dar pot contribui la o reformă graduală a sistemului.
Cazurile recente și discuția cu reprezentantele Comisiei pentru Muncă sugerează că problema ITM-urilor nu ține doar de situații izolate, ci de funcționarea întregului sistem.
O reformă necesară pentru credibilitatea instituțiilor
Dacă instituțiile care ar trebui să protejeze angajații nu sunt percepute ca fiind eficiente sau independente, rolul lor devine din ce în ce mai fragil.
În același timp, soluțiile discutate indică faptul că schimbarea este posibilă, dar necesită voință instituțională și presiune publică.
În final, miza este mai largă decât funcționarea unor instituții. Este vorba despre încrederea oamenilor că, atunci când apar abuzuri la locul de muncă, există o instituție care intervine rapid, corect și eficient.
