„Oare am detaliat destul de clar ideile în prezentarea pe care am pregătit-o?
Vor înțelege colegii mei?
Chiar sper că nu am greșit ceva!
Colegul meu mi-a spus că termină taskul acela în 3 zile. Dacă vine astăzi și-mi spune iar că nu este gata?
Despre ce era taskul mai exact?
Oare am pus aseară mâncarea în frigider? Sper că da!
Se aud păsărele. Ah, ce frumos cântă! Poate au cuib în apropiere.
Oare cum va fi vremea astăzi? Cu ce să mă îmbrac?
Acum îmi amintesc!
Taskul acela era despre zilele de concediu, care nu se calculează corect.
Chiar sper că este gata astăzi!
Hm, oare am rezervat sala potrivită pentru ședința de astăzi? Data trecută era o sală prea mică pentru câți participanți au fost.
Oare vor veni toți la ședință?
Ce să mâncăm în dimineața asta? Mai avem ouă? Apucăm să luăm și câte o cafea în drum spre birou?
Să nu uit să iau pâine după masă.
Diseară ieșim în oraș cu prietenii noștri. Oare a luat cineva biletele?
Ce mi-ar plăcea acum să iau o carte și să citesc câteva pagini… dar am atâtea altele de făcut.
Și ce bine ar fi dacă aș putea să mai verific încă o dată prezentarea înainte de ședința de la ora 9:00.
Ah, și să nu uit să pun hainele alea la spălat înainte să plec.
Hai, este târziu și trebuie să mă ridic, să plec la treabă!”
Toate acestea, și multe altele, ne trec prin minte în primele secunde după ce ne trezim.
Imediat ce devenim conștienți, încă dinainte să deschidem ochii, încă dinainte să inspirăm și să expirăm o dată, în mintea noastră se pun în mișcare o mulțime de gânduri.
Sunt ca niște mingi care se mișcă haotic, într-un spațiu închis și mult prea mic. Se bat de pereți și unele de altele.
Nici nu mai știm când a fost ultima dată când am stat în liniște, fără să ne gândim la nimic. Sau măcar să ne rămână gândul la un singur lucru, să le luăm în ordine, pe rând. Nici nu mai știm să oprim toate aceste gânduri.
Ritmul alert în care se desfășoară viața noastră pare că nu ne permite să stăm nici măcar puțin.
Însă, din când în când, cred eu că avem nevoie să ne dăruim și această nemișcare.
Nu suntem roboți și nu suntem de unică folosință.
Și poate, doar poate, ar fi util să ne reamintim asta din când în când.
Tu îți amintești un moment recent în care nu te-ai grăbit, și ai stat în liniște, doar să fii, doar să simți? Un moment în care ai avut timp să faci lucrurile în ritmul tău?
Cum a fost să simți că ai timp? Sau cum ar fi să simți că ai timp?
Te las cu acest gând al meu. Iar dacă este și al tău mă bucur că am reușit să îi dau glas și pentru tine.
Sursă imagine cover: Freepik.
