Se spune că dragostea durează doar 3 ani, uneori mai puțin. Nu doar cea față de partener, ci și cea față de experiențele pe care le trăim, față de lucrurile pe care le avem.
Astăzi îți propun să te gândești la o întrebare cel puțin interesantă: Tu când ai fost cel mai recent îndrăgostit de jobul tău?
Îți amintești de primele zile aici? De bucuria că ai găsit ceva potrivit pentru tine, că te-ai descurcat la interviu, că ai primit tu acel job. De emoția să cunoști oameni noi. Îți amintești cât de mult ți-ai dorit să fii aici?
Poate a fost ceva la care ai visat, și ai muncit mult ca să obții acest rol.
Sau poate a fost varianta care pur și simplu îți oferea siguranța financiară de care aveai nevoie.
Oricum ar fi, au existat niște beneficii pentru care ai făcut această alegere, a existat și o bucurie.
Cum te simți astăzi când te gândești la jobul tău?
Îți mai place?
Poate că da, iar asta este minunat!
Sau poate ești copleșit, și zi de zi îți este tot mai greu. Poate nu te înțelegi cu colegii, cu șeful. Poate ți se pare că le faci singur pe toate. Poate simți în tot corpul o stare de crispare și disconfort în fiecare zi, și îți vine să pleci și să nu privești în urmă.
Dacă asta simți, eu cred că este în regulă să ai astfel de gânduri uneori!
Este OK și să te simți copleșit! E OK și să-ți vină să le lași pe toate! Și să te plângi când nu mai poți!
E OK să stai puțin așa, să strigi cât te ține gura, să plângi în hohote, să le lași pe toate așa cum sunt, și poate chiar să-ți iei o pauză, să lași gândurile să se liniștească puțin.
Înainte să înțelegi cum se poate să te frustreze ceva ce altădată ți-ai dorit, probabil ai nevoie să accepți că acum tu asta simți.
Pentru că deși orice emoție este validă, nu orice comportament este potrivit!
Și, ca să nu ajungi la un comportament pe care probabil nu ți-l dorești și care nu te reprezintă (cum ar fi: să îți faci treaba superficial sau să te cerți cu toată lumea), se poate să ai nevoie în primul rând de această autoacceptare.
Iar apoi poți să te gândești: Oare când s-a pierdut această bucurie de la job?
Sau poate nu s-a pierdut, dar agitația de zi cu zi, toate lucrurile pe care le ai de făcut, căutarea de nou și de mai mult, nu-ți mai lasă timp pentru altceva.
Poate doar ai uitat să te mai bucuri printre toate celelalte.
Dacă este așa, poți să-ți reamintești, și poate chiar poți să te reîndrăgostești de jobul tău.
Amintește-ți de ce l-ai ales, în primul rând. Care sunt beneficiile pe care ți le aduce, ce te ajută să obții în viața ta care îți aduce bucurie?
Apoi gândește-te ce ai vrea să fie diferit și ce ai putea tu să faci în privința asta.
Dacă îți vine să spui „Nimic!”, te înțeleg.
Și totuși, singura persoană responsabilă de tine ești tu! Nu șeful tău, nu compania, nu colegii. Este greu să auzi asta, știu. Cu siguranță tu deja faci tot ce poți mai bine.
Și atunci de ce ai face mai mult? Poate pentru că îi dedici muncii atât de mult timp, și ar ajuta să nu fie o activitate neplăcută. Poate pentru că atunci când găsești un sens în ceea ce faci ești și mai eficient.
Poate pentru că dacă nu consumi atât de multă energie acolo enervându-te, îți rămâne mai multă și pentru restul oamenilor și lucrurilor din viața ta.
Are sens?
Și dacă reîndrăgostirea nu funcționează?
Ei bine atunci este ca în orice relație: încerci totul, iar dacă nu merge nicicum, dacă ROI-ul este prea mic pentru tine (ca să vorbim și în limbaj business), ei bine, distanțarea este și ea o soluție sănătoasă.
Tu ești singura persoană care poate evalua și decide cât efort merită fiecare lucru căruia îi dedici timp.
Sursă imagine cover: Freepik.
