De cele mai multe ori, dacă suferi un abuz din partea angajatorului, a depune o plângere la ITM este pierdere de vreme, fiindcă de foarte multe ori relația suspect de amicală dintre angajatorii abuzivi și inspectorii ITM este bine unsă. Angajatorul va afla că l-ai reclamat, se va răzbuna imediat, iar șefii de la ITM vor găsi mereu fraze alambicate și expresii birocratice sofisticate, în care să-și explice că n-au observat nimic în neregulă și că dacă nu-ți convine să îți cauți dreptatea în justiție.
În ultimele luni, am publicat o serie de articole care au scos la iveală probleme deosebit de grave și recurente în cadrul mai multor Inspectorate Teritoriale de Muncă din România, printre care București, Timiș și Caraș-Severin.
Deși aceste instituții au mandatul legal de a asigura respectarea legilor, drepturilor, echității și echilibrului din piața muncii și de a proteja angajații de abuzuri, realitatea descrisă de investigațiile Hacking Work, de numeroasele mărturii ale cititorilor noștri și chiar de informațiile făcute publice de angajații acestor instituții relevă o falie uriașă între misiunea declarată și impusă de lege și comportamentul real al ITM-urilor.
Printre problemele sistemice identificate se numără corupția, abuzul de funcție, nepotismul, angajările pe pile, politizarea funcțiilor de conducere, utilizarea abuzivă a puterii și resurselor instituției, anchete superficiale executate pe hârtie și ignorarea cazurilor grave, inclusiv a deceselor la locul de muncă.
Nu în ultimul rând, ITM-urile demonstrează nu doar o lipsă totală de transparență în relația cu publicul și presa, ci și o tendință deliberată de a ascunde și minimaliza aceste probleme sub un strat gros de „răspunsuri” oficiale, adică texte stufoase, ambigue și intenționat greu de parcurs sau înțeles, care nu spun de fapt nimic.
În cele ce urmează, am analizat și ordonat aceste probleme, în funcție de gravitatea și seriozitatea lor, pentru a evidenția contradicțiile dintre rolul legal, instituțional al ITM-urilor și practicile lor curente.
1. Îngroparea cazurilor grave și ignorarea deceselor în muncă
Probabil cea mai alarmantă deficiență este lipsa de reacție adecvată a unor ITM-uri în cazuri de o gravitate extremă, precum accidentele de muncă mortale sau abuzurile sistematice soldate cu tragedii.
Un exemplu perfect este cazul tinerei Alexandra Anghel, decedată în octombrie 2024, la vârsta de 27 de ani, la biroul companiei MDPI din București. Deși legislația obligă ITM București să finalizeze rapid ancheta circumstanțelor morții (în termen de 15 zile lucrătoare), investigația a stagnat nepermis de mult.
ITM București a cerut raportul medico-legal abia după 18 zile de la incident, nu l-a primit, apoi a aruncat dosarul într-un sertar și nu a întreprins niciun demers concret timp de peste șapte luni. Situația s-a deblocat abia după presiuni susținute din partea redacției Hacking Work și a cititorilor săi, care au forțat ITM București să își respecte atribuțiile legale. În ciuda acestui efort susținut, chiar și până astăzi, la mai bine de un an de la tragedie, acest caz nu a fost rezolvat, niciun vinovat nu a fost identificat, nu se cunosc concluziile și deciziile ITM, cauzele și circumstanțele tragediei și niciun fel de raport final al instituției nu există în acest caz.
Un pattern similar de indiferență instituțională apare și în Timiș, unde cazul companiei Atos Timișoara a expus consecințe tragice. Acolo, sute de angajați au fost supuși unui plan sistematic de hărțuire pentru a fi forțați să demisioneze fără compensații, presiuni ce au culminat cu sinuciderea unei angajate, Larisa Sârbu. ITM Timiș a pretins că investighează situația (investigație pornită doar după apariția cazului în presa națională), însă a raportat că nu a descoperit absolut nimic neregulă, în pofida numeroaselor reclamații și mărturii publicate pe arii ample în spațiul public. Practic, instituția a închis ochii și cazul fără vreo sancțiune, deși rolul său era tocmai să descopere și să penalizeze aceste încălcări grave ale legii și drepturilor angajaților.
Aceste exemple reprezintă cele mai grave eșecuri recente al ITM-urilor. Văzând felul în care instituțiile statului înțeleg să NU își facă datoria legală, angajații din România își pierd încrederea că statul le va face dreptate chiar și în situații limită, iar angajatorii iresponsabili pot scăpa nepedepsiți chiar și când neglijența lor costă vieți.
2. Abuzul de funcție și folosirea resurselor publice în scop personal
O altă problemă sistemică ce subminează grav integritatea ITM-urilor este comportamentul abuziv al unor persoane din conducerea filialelor județene, care tratează instituția ca pe o proprietate personală.
Aceste abuzuri apar sub forma utilizării resurselor instituției în interes propriu sau chiar a protejării unor interese private, în detrimentul atribuțiilor de serviciu.
Un caz concludent a fost semnalat la ITM Caraș-Severin, unde angajații au reclamat că inspectorul-șef utilizează practic în exclusivitate autoturismul de serviciu pentru naveta la domiciliul său și alte deplasări personale. Mașina instituției este adesea parcată fie la locuința acestuia, fie încuiată în curtea ITM în zilele când șeful lipsește, astfel încât ceilalți inspectori nu pot avea acces la ea.
În loc ca automobilul să fie folosit pentru controale sau intervenții urgente, el servește confortului personal al conducătorului, pe cheltuiala bugetului public. Întrebată despre această situație, Inspecția Muncii a susținut că nu are cunoștință despre o utilizare în scop personal a mașinii și a enumerat doar scopurile teoretice pentru care autoturismul ar trebui folosit: urgențe, controale complexe, ședințe oficiale. Răspunsul evită clar fondul problemei, dacă șeful local respectă sau nu aceste destinații, și arată o tendință de mușamalizare ori de ignorare a abuzurilor interne.
Din păcate, exemplele de acest tip nu se opresc aici. În trecut au existat și cazuri penale. Spre exemplu, un inspector-șef adjunct de la ITM Sibiu a fost anchetat de DNA pentru că avertiza în secret firmele despre viitoarele controale și intervenea pentru a le reduce amenzile, în timp ce firma soției sale obținea contracte profitabile de consultanță cu aceleași societăți. Acest caz ilustrează un conflict de interese și un trafic de influență direct: funcționarul public folosea informațiile și autoritatea funcției nu pentru a impune legea, ci pentru a obține foloase personale și a favoriza companiile controlate.
3. Politizarea funcțiilor de conducere și clientelismul politic
O problemă structurală aflată la baza multor disfuncții menționate este numirea conducerii ITM pe criterii politice. Investigațiile Hacking Work au arătat că, în cele mai multe județe, pozițiile-cheie din inspectorate sunt ocupate de persoane apropiate de partide, care nu au întotdeauna competența sau integritatea necesară pentru acest rol.
Spre exemplu, la ITM Timiș, în perioada tragediei de la Atos, instituția se afla sub conducerea unei doamne inspector-șef numită politic, cu legături strânse cu elite locale din partidul de guvernământ, al cărei soț ocupa un post comod chiar la firma investigată (Atos) în momentul declanșării abuzurilor.
La ITM Caraș-Severin, situația este similară: mai multe funcții importante au fost atribuite prin numiri ale unor persoane venite pe filieră politică, unele dintre ele fără experiență relevantă în domeniul inspecției muncii, conform mărturiilor interne. Inspecția Muncii a confirmat că actualul inspector-șef al ITM Caraș-Severin și cei doi adjuncți ai săi au fost toți transferați de la alte instituții și puși în funcții de conducere în doar câteva zile, înainte ca vreun concurs să aibă loc. Ulterior, concursurile organizate au fost o simplă formalitate, cu un singur candidat înscris și fără contestații.
În alte cazuri, nici măcar nu s-a mai organizat concurs. Șefi și adjuncți care ocupă și astăzi funcțiile respective stau în regim „temporar” de ani de zile, dar conduc în fapt instituția. Oficial, criteriile legale de studii și vechime au fost îndeplinite de aceste persoane la momentul promovării, însă lipsesc complet detaliile despre ce le recomandă concret pentru conducere, precum performanțele anterioare sau competențele specifice.
În plus, orice întrebare privind eventualele apartenențe de partid ale acestor șefi a primit același răspuns standard: „Inspecția Muncii nu deține informații că persoana este membru al vreunui partid politic.” În realitate, legăturile politice sunt adesea evidente, chiar dacă nu sunt recunoscute oficial.
Utilizarea interimatului este o practică extrem de răspândită în cele mai corupte zone și instituții ale statului român. Mecanismul este simplu: orice funcționar numit interimar într-o funcție de conducere știe că, dacă nu își manifestă în mod continuu ”recunoștința” față de cei care l-au numit, poate fi zburat din funcție imediat și înlocuit cu altă slugă de partid, care execută ordinele, dar mai ales care nu uită să dea mai sus, către superiorii ierarhici, o parte din șpăgile și veniturile ilegale pe care le obțin, exercitându-și abuziv puterea dată de funcție.
În fiecare județ, există cel puțin un mare baron local: șeful filialei PSD sau șeful filialei PNL (sau amândoi, atunci când sunt în alianță) sau, în județele cu populație maghiară, șeful filialei UDMR este persoana care adună o avere uriașă, în câțiva ani, doar pentru că are puterea de a numi în funcții toți acești interimari. Sunt zeci de instituții în fiecare județ, unde baronii locali își numesc slugile în funcții, iar slugile folosesc instituțiile pentru a aduna bani, bunuri, avantaje și informații de mare valoare, o parte păstrându-le pentru sine, iar altă parte fiind dată disciplinat mai departe, către cei care i-au numit și îi țin în funcții.
Interimatul este cea mai profitabilă și mai diabolică formă de corupție sistematizată, fiindcă niște incompetenți puși ca șefi de instituție sunt încurajați și protejați să abuzeze de funcție și de instituție, fără a se teme că pot păți ceva, atâta vreme cât plătesc disciplinați tributul cerut de mafioții politici care îi controlează. Văzând cât de ușor se pot căpătui, devin tot mai lacomi, iar abuzurile pe care le comit și le protejează sunt tot mai mari.
4. Lipsa de transparență în numiri și permanenta stare de „interimat”
Strâns legată de politizare este lipsa de transparență în procesul de recrutare și promovare din ITM-uri. În teorie, posturile de conducere ar trebui ocupate prin concursuri publice, deschise și corecte, care să asigure alegerea celor mai competenți candidați. În realitate însă, concursurile sunt adesea ocolite, iar funcțiile ajung la persoane selectate pe criterii de relații și influență.
Un procedeu des întâlnit este cel al angajărilor formale pe la primării din mediul rural, urmate de transferuri rapide, urmate de delegări temporare pe funcții de șef, prelungite ulterior succesiv. De exemplu, la ITM Caraș-Severin, așa cum am menționat anterior, inspectorul-șef a fost adus prin transfer de la o primărie în 2021, numit imediat interimar la conducere, iar abia un an mai târziu s-a organizat concursul, cu un singur candidat, deci cu dedicație, care i-a conferit titlul oficial.
Situația adjuncților este și mai clară: ambii ocupă funcțiile tot cu caracter temporar de peste un an, fără ca vreun concurs să fi fost organizat vreodată pentru posturile lor.
Această prelungire a interimatului a devenit regula, nu excepția. Un caz flagrant de nepotism lipsit de transparență a fost semnalat tot la Caraș-Severin: fiul consilierei juridice a ITM-ului județean a fost angajat, prin transfer, direct dintr-o primărie pe un post de inspector de muncă, fără concurs și fără anunț public prealabil, încălcând Codul administrativ care impune publicarea postului vacant cu 30 de zile înainte. În anul 2025, pe site-ul ITM Caraș-Severin, secțiunea „Concursuri/Carieră” nu conținea niciun anunț, dovadă că această încadrare s-a făcut în tăcere și cu dedicație personală.
Întrebată despre legalitatea procedurii, conducerea centrală a Inspecției Muncii a pasat responsabilitatea în întregime către inspectorul-șef județean, care are competența deciziei privind primirea unei persoane prin transfer, și a menționat doar vag că, la nivel local, se verifică îndeplinirea condițiilor de studii și vechime. Instituția a evitat complet răspunsul la întrebarea privind respectarea obligației de a publica anunțul, de a organiza un concurs pe bune, cu competiție reală și de a oferi șanse egale altor candidați.
La nivel național, acest mod netransparent de ocupare a funcțiilor a dus la o situație îngrijorătoare: aproape jumătate dintre inspectorii-șefi județeni din țară sunt astăzi interimari permanenți, fără concurs organizat pentru poziția lor.
Conform datelor oficiale, din 42 de posturi de inspector-șef, doar 22 sunt ocupate prin concurs, restul fiind atribuite prin promovări temporare sau rămase vacante. În privința adjuncților, discrepanța este și mai mare – un număr semnificativ ocupă funcțiile prin delegare temporară, iar multe poziții sunt neocupate, semn că nu au mai fost scoase la concurs de mult timp.
Întrebați de ce nu se organizează concursuri, reprezentanții Inspecției Muncii inventează motive penibile, invocând ordonanțele guvernamentale din ultimii ani care au suspendat angajările la stat. Într-adevăr, aceste înghețări bugetare au blocat oficial multe posturi, dar au permis, în același timp, delegarea temporară nelimitată a funcțiilor: un cadru perfect pentru menținerea persoanelor numite politic pe termen lung, sub pretextul interdicției de angajare.
5. Comunicarea publică opacă și evitarea deliberată a transparenței
Un alt aspect problematic în funcționarea ITM-urilor îl reprezintă modul în care aceste instituții aleg să comunice cu cetățenii, cu presa și cu organizațiile civice care solicită informații legitime. Deși sunt obligate legal să răspundă transparent și complet la întrebările ce vizează interesul public, răspunsurile oferite de Inspecția Muncii și de multe Inspectorate Teritoriale sunt în mod constant evazive, tehnice și lipsite de conținut real.
În locul unor explicații clare privind numiri, anchete sau utilizarea resurselor publice, instituțiile invocă articole de lege generale, deseori irelevante pentru întrebarea concretă adresată. Se recurge frecvent la enumerarea unor reglementări sau la trimiterea responsabilității către nivelul local, fără a oferi clarificări punctuale.
O altă strategie des întâlnită este clasificarea informațiilor cerute ca fiind „în afara sferei documentelor de interes public”, deși ele privesc activitatea unor funcționari ai statului sau decizii luate în exercitarea atribuțiilor publice.
Inspecția Muncii și ITM-urile au urgentă nevoie de reformă. Sistemul actual nu mai apără legea și angajații
Imaginea de ansamblu conturată de aceste cazuri este profund îngrijorătoare.
Inspectoratele Teritoriale de Muncă, create pentru a garanta legalitatea și siguranța în relațiile de muncă, ajung să acționeze contrar menirii lor, fie prin pasivitate față de abuzuri, fie prin complicitate tacită sau explicită la încălcarea legii.
Fenomenele descrise reflectă un deficit sistemic de responsabilitate și integritate. Acest deficit costă nu doar vieți și destine profesionale, dar și eroziunea încrederii publice în capacitatea statului de a asigura dreptatea.
Fără schimbări profunde, începând cu depolitizarea și profesionalizarea managementului ITM-urilor, asigurarea transparenței în numiri și toleranță zero față de abuzuri, aceste instituții riscă să rămână organisme birocratice care există doar pe hârtie, dar nu și în sprijinul cetățeanului.
De aceea, cerem public reformarea Inspectoratelor Teritoriale de Muncă.
Este nevoie de voință politică reală și intervenții legislative clare care să restaureze funcția de control și protecție a acestor instituții. Refacerea rolului real al ITM-urilor, acela de a apăra legea și drepturile din lumea muncii, este esențială pentru protejarea angajaților, sprijinirea angajatorilor corecți și pentru un climat social sănătos.
Doar așa se poate restabili echilibrul dintre misiunea declarată a instituțiilor și acțiunile lor concrete. Doar așa putem readuce încrederea oamenilor în stat.
