Se fac angajări în IT, dar nu dacă ești la început de drum.
Am citit în The European Correspondent povestea lui Hugo, un suedez care a intrat la facultatea de informatică în 2022, chiar când apărea ChatGPT (dar povestea poate fi la fel de bine și despre Andrei, că se potrivește și României). Când s-a înscris la facultate profesorii îi garantau lui Hugo că se va angaja cât ar zice pește. Da, înainte, companiile pescuiau studenții chiar și din anul doi, încât mulți nici nu mai apucau să-și dea licența. Astăzi, după absolvire, Hugo descoperă o cu totul altă realitate: ofertele pentru începători nu mai sunt atât de multe, iar procesul de angajare durează luni de zile.
Paradoxul e că sectorul IT chiar a explodat: joburile aproape s-au dublat în UE între 2011 și 2024 (de la 5,6 la 10,3 milioane de oameni) conform unui raport Eurofound publicat recent, doar că cererea s-a mutat spre experiență: companiile caută tot mai mult senioritate și specializare, nu potențial brut. Cine e la început de drum simte exact opusul boom-ului din statistici. Cercetătorii Eurofound mai spun că în viitor AI va elimina din roluri, dar cel puțin până în 2024 datele arată că AI a creat joburi în tech. Și că nici măcar în cazurile unde companiile invocă AI-ul la disponibilizări nu e clar dacă e cauza reală sau doar o scuză comodă. Oricum, Hugo rămâne optimist: colegii lui au găsit toți de lucru „doar că durează câteva luni acum”.
Pentru al nostru Andrei schimbarea e și mai brutală: Conform aceluiași raport Eurofound, în 2014, peste jumătate din specialiștii IT din România (51,7%) aveau sub 35 de ani. Până în 2024, ponderea a scăzut cu 13,4 puncte procentuale – cel mai abrupt declin din UE după Slovacia (probabil pe fondul maturizării pieței, al migrației creierelor spre vest, dar și a scăderii joburilor pentru tineri).
În România, joburi pentru tineri par să existe, cel puțin potrivit datelor eJobs. Aproape jumătate dintre locurile de muncă publicate pe platformă în 2026 au fost destinate candidaților entry-level sau fără experiență. Mai exact, din ianuarie până în august au fost disponibile aproximativ 100.000 de astfel de joburi. Cu toate astea, trei din patru tineri români cu vârste între 18 și 24 de ani spun că le este mai greu să-și găsească un loc de muncă decât anul trecut, în timp ce numărul aplicărilor a crescut cu 28%. Principala problemă? Experiența cerută chiar și pentru joburile de junior.
Poate că nu ne-am săturat de muncă, ci de felul în care muncim. Ce ne pot învăța oamenii care încă muncesc pământul despre muncă și sens?
„Tot stresul cotidian te face să-ți dorești uneori să înlocuiești munca intelectuală cu cea fizică, parcă ai prefera să stai toată ziua într-un solar decât cu ochii în Excel, ai crăpa lemne decât să mai participi la încă o ședință inutilă, ai smulge buruieni decât să te forțezi să suni iar nu știu câți oameni, ai face orice nu necesită să-ți obosești mintea. Ai simțit vreodată asta?”
Cum vedeau părinții sau bunicii noștri munca? Colega noastră, Lore, a stat de vorbă cu fotograful Vlad Dumitrescu pentru a încerca să găsească răspunsul la întrebarea cum facem pace cu munca noastră.
„Mătușa Ioana, 85 de ani. Încă își cosește iarba cu aceeași liniște cu care și-a trăit întreaga viață.” (Iunie 2026, Maramureş) | Sursă descriere și foto: Vlad Dumitrescu
Scurte și tari (I).
Și, la voi în companie răspunde cineva dacă firma pierde 770 de milioane de euro pentru că nu a fost respectat un deadline? Politicienii români nu au fost capabili să construiască o lege a salarizării agreată de sindicate, lege care ar fi trebuit să fie gata pe 31 august 2026, termen stabilit în urmă cu 5 ani. Ei n-au performat, România pierde 770 de milioane de Euro din PNNR și nimeni nu răspunde. Potrivit unui sondaj realizat la cererea Ethical Media Alliance, 92% dintre români cred că ar trebui să existe consecințe pentru cei responsabili: de la demitere, până la recuperarea banilor din averea proprie. E o întrebare simplă: la voi răspunde cineva pentru incompetență? Că la stat, se pare, nimeni. Spune-ne în comentarii.
–
România cheltuie cel mai puțin din UE pe educație, doar 2,97% din PIB în 2023, sub media europeană de 4,65%. Suedia, liderul UE, alocă 6,8% din PIB, mai mult decât dublu. Și aceste cifre au și consecințe. La ultima evaluare PISA (testul internațional care măsoară competențele de citire, matematică și științe la elevii de 15 ani), România a obținut 428 de puncte la fiecare dintre cele trei probe, plasându-se penultima în UE, înaintea doar a Bulgariei. Practic, elevii din România (și Bulgaria) stau la coada clasamentului atât la finanțare, cât și la rezultate.
O analiză Euronews arată însă că relația bani-performanță nu e automată peste tot. Spre exemplu, Letonia cheltuie cu mult sub media UE per elev și are totuși rezultate peste medie, în timp ce Malta cheltuiește peste medie și iese sub așteptări. Deci finanțarea contează, dar depinde și cum sunt cheltuiți acei bani.
–
Tinerii fug de joburile digitale și se întorc la meserii tradiționale, pe care le văd ca fiind mai greu de înlocuit de AI. Într-o piață a muncii în care inteligența artificială începe să afecteze tot mai multe joburi entry-level din IT, contabilitate, juridic și industriile creative,tot mai mulți tineri britanici aleg meserii practice precum legarea manuală a cărților, prelucrarea metalului, construcția de ambarcațiuni sau realizarea de recuzită. Cererea pentru astfel de ucenicii este în creștere: o companie britanică de design metalic a primit peste 160 de candidaturi pentru doar două locuri, iar la National Theatre din Londra, un singur post de ucenic a atras 728 de aplicații. Pentru acești tineri, munca manuală nu este doar o strategie de protecție în fața AI, ci și o alternativă la munca în fața ecranului și o oportunitate de a face ceva concret, folosindu-și creativitatea și îndemânarea.
–
Bill Gates trage un semnal de alarmă privind riscurile AI. Cofondatorul Microsoft avertizează că inteligența artificială ar putea provoca pierderi masive de locuri de muncă și ar putea crește riscul de bioterorism. Într-o serie de interviuri, Bill Gates susține că AI a ajuns deja la un nivel care impune măsuri urgente și cere reguli internaționale pentru monitorizarea tehnologiei. Printre soluțiile propuse se numără taxarea AI și păstrarea anumitor meserii exclusiv pentru oameni, în special în domenii precum îngrijirea și educația.
–
În marile orașe din România, părinții plătesc între 1.000 și 2.000 de lei pe lună pentru un program de afterschool, în funcție de oraș și de serviciile incluse. În Cluj, de exemplu, costurile ajung la 2.000 de lei, iar în București, Brașov și Craiova, prețurile variază între aproximativ 1.000 și 1.800 de lei. Masa și transportul nu sunt întotdeauna incluse, ceea ce poate crește și mai mult nota de plată. Pentru multe familii, afterschool-ul a devenit o necesitate, mai ales când programul de lucru al părinților se termină mult după orele de școală.
Îndemn la siguranță psihologică în locul potrivit, oferit de Iron Mountain.
Curajul de a fi imperfect: vulnerabilitatea ca superputere în leadership.
Leadershipul tradițional a promovat decenii la rând imaginea liderului invincibil, care le știe pe toate și nu greșește niciodată. În realitate, această mască dăunează echipei. Performanța modernă se bazează pe siguranță psihologică, un mediu în care oamenii au curajul să riște fără teama de a fi umiliți.
Catalizatorul acestei siguranțe este chiar vulnerabilitatea liderului. Așa cum a demonstrat cercetătoarea Brené Brown, vulnerabilitatea este măsura cea mai clară a curajului. Când un lider renunță la iluzia perfecțiunii, obține trei avantaje majore:
- deblochează comunicarea: Dacă liderul își ascunde greșelile, echipa va face la fel. Sinceritatea liderului dă permisiunea celorlalți să ceară ajutor la timp.
- stimulează inovația: Inovația cere experimentare, iar experimentarea include eșecul. Când eșecul este normalizat, oamenii propun idei îndrăznețe.
- construiește încredere reală: Oamenii nu urmează măști impecabile, ci lideri autentici.
Uite trei pași simpli ca bună ziua pentru vulnerabilitate: recunoaște când nu știi, asumă-ți greșelile și cere feedback. Vulnerabilitatea nu îți scade autoritatea, ci o transformă. Renunțând la pelerina de atotștiutor, creezi spațiul în care echipa ta poate deveni, cu adevărat, performantă.
Au plecat în Olanda pentru oportunități profesionale, nu din nevoie. Cum au ajuns românii cu joburi bune să nu mai vrea să se întoarcă?
O cercetare bazată pe discuțiile cu 27 de români din Olanda arată că aceștia duc o viață bună, cu mai puțină „fricțiune” în viața de zi cu zi, dar rămân într-o stare intermediară: nu se simt pe deplin integrați în societatea olandeză, dar nici nu iau în calcul o întoarcere definitivă în România.
Fenomenul are implicații și pentru România. Șapte din zece români din diaspora spun că nu se gândesc să revină în viitorul apropiat, dar șase din zece continuă să investească în țară. Pentru acești profesioniști, problema nu mai este doar salariul sau lipsa oportunităților, ci faptul că viața lor s-a mutat în altă parte. În același timp, ei au acumulat experiență, contacte internaționale și o perspectivă asupra unor sisteme și moduri de lucru diferite.
Mai mult, România începe să arate diferit și din perspectiva migrației. În 2025, numărul imigranților a fost cu 102.200 mai mare decât cel al emigranților, însă acest câștig nu a compensat sporul natural negativ de 104.100 de persoane. Populația rezidentă a ajuns astfel la 19,04 milioane la 1 ianuarie 2026, în timp ce îmbătrânirea demografică continuă să se accentueze.
Sweet & spicy.
Sursa ilustrație: miroslav_sekulic_struja
Paradoxul pieței muncii europene: oameni fără joburi și joburi fără oameni.
În Europa sunt, în același timp, locuri de muncă pentru care nu se găsesc oameni și oameni care nu-și găsesc locul de muncă potrivit. Iar problema începe să fie tot mai greu de pus doar pe seama economiei. În 2025, țările EURES (toate cele 27 de state membre, alături de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția) au 2.617 ocupații cu deficit de forță de muncă și alte 2.177 în care există surplus. România se află printre țările cu cele mai multe ocupații deficitare (170). Interesant este faptul că aproape toate ocupațiile deficitare într-o țară sunt pe surplus în alta. Cu alte cuvinte, o parte din soluție ar putea fi chiar în interiorul Europei, dacă ar exista mai multă conectare între oameni și locurile de muncă de peste granițe.
În spatele acestui dezechilibru se află aspecte care nu se rezolvă peste noapte: populația îmbătrânește, mulți angajați se apropie de pensie, iar unele meserii nu mai sunt suficient de atractive pentru tineri. Femeile sunt încă mult mai puțin prezente în domeniile în care este nevoie de oameni, în timp ce reprezintă aproximativ 70% dintre angajații din ocupațiile cu surplus de forță de muncă. Iar multe dintre meseriile deficitare nu cer neapărat facultăți absolvite, ci competențe practice. De aici și nevoia tot mai mare de formare profesională, recalificare și învățare pe tot parcursul carierei.
Oameni sănătoși, organizații sănătoase. Powered by MedLife.
Cum să fii un șef „cool” fără să ajungi vedetă pe LinkedIn pentru motive greșite.
A fi un șef cool nu înseamnă neapărat să faci glume la birou, petreceri cu echipa sau o bere băută împreună după program. Într-un articol publicat de The Wall Street Journal, Callum Borchers analizează cum se schimbă regulile nescrise pentru managerii care vor să fie apropiați de angajați fără să depășească limitele. În SUA, 32% dintre angajați spun că locurile lor de muncă au devenit mai serioase în ultimul an, în timp ce doar 16% le percep ca fiind mai relaxate și mai amuzante.
Asta nu înseamnă că șefii trebuie să devină roboți fără simțul umorului. Mai degrabă,** ideea de „cool boss” se schimbă**: mai puțin despre a fi cel mai amuzant om din încăpere și mai mult despre a fi un manager pe care oamenii se pot baza. Discuțiile despre filme, vacanțe sau experiențe comune sunt pariuri mai sigure decât glumele riscante, iar întâlnirile 1-1 în care managerul chiar își ascultă angajatul pot conta mai mult decât orice petrecere memorabilă. Cu alte cuvinte, cel mai cool șef s-ar putea să nu fie cel cu care ai chef să bei o bere, ci cel care îți ține spatele când lucrurile se complică.
Scurte și tari (II).
Recomandare workshop: Behaviour Change Wheel – cum faci oamenii să adopte mai ușor un comportament nou? Ai lansat un proces, un tool sau o inițiativă internă, dar oamenii nu îl folosesc așa cum te-ai așteptat? Workshopul Behaviour Change Wheel, organizat între 8 și 10 octombrie, la Cluj, te ajută să înțelegi ce stă în spatele comportamentelor oamenilor și cum poți construi intervenții cu șanse mai mari să funcționeze. De la _biasuri, euristici și nudging _până la aplicarea metodologiei pe o problemă reală de business, workshopul e relevant pentru HR, leadership, learning, marketing, customer experience sau change management.
Printre aplicațiile concrete se numără adopția AI, participarea la traininguri, onboardingul, wellbeingul, feedbackul și schimbarea rutinelor de lucru. Workshopul este susținut de Prof. Angel Chater, profesor de Health Psychology and Behaviour Change și expert în aplicarea Behaviour Change Wheel, și de Dr. Alin T. Băiescu, fondator Behavioural Economics HUB, profesor de behavioural economics și practician licențiat în metodologiile BCW™ și BASIC©™.
–
Un mediu de lucru toxic te poate împinge să demisionezi, dar asta nu înseamnă că abuzurile angajatorului rămân fără consecințe. Potrivit unei analize publicate de avocatnet.ro, hărțuirea morală la locul de muncă poate include comportamente care afectează demnitatea, condițiile de muncă sau sănătatea fizică și psihică a angajatului, iar legislația românească recunoaște inclusiv stresul și epuizarea fizică drept forme de hărțuire morală. Angajatorii au obligația de a preveni și combate astfel de situații, inclusiv prin proceduri interne de sesizare și investigare. În cazuri grave, salariații pot ajunge să ceară în instanță despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
–
Un tip care nu prea se descurcă să fie om vede un potențial uriaș în AI. James Parker, un personaj care, potrivit The Onion, și-a petrecut ultimii 30 de ani fără să fie prea interesat sau capabil să se implice în ceva cu adevărat important, este fascinat de inteligența artificială. A apelat deja la AI pentru a-i scrie un roman SF și e convins că, în viitor, oamenii nu vor mai trebui să facă aproape nimic. Logica lui? Dacă n-ai încercat niciodată să creezi ceva original, să înveți lucruri dificile sau să descoperi ce face viața interesantă, AI-ul pare, într-adevăr, o veste excelentă. Articolul e o satiră mai veche, dar încă actuală, care ridiculizează ideea că tehnologia ne va scuti de efortul de a fi oameni.
–
Un cercetător de la MIT are o veste proastă pentru companiile „mari și vechi” (mai ales pentru cele europene). Andrew McAfee spune că rețeta care ținea o afacere în top acum 50 de ani nu mai funcționează. Viitorul ar aparține companiilor tinere, rapide, care se adaptează din mers (genul SpaceX sau Netflix) și nu marilor jucători cu tradiție, care sunt lenți la schimbare. Acum zece ani a respins chiar el ideea SpaceX, considerând industria spațială prea închisă pentru o companie nouă. Azi, SpaceX valorează 2.000 de miliarde de dolari. Vestea și mai proastă e pentru Europa: McAfee citează raportul Draghi, care arată că valoarea „unicornilor” europeni e doar 10% din cea a SUA, iar cele mai valoroase 50 de companii din UE au, în medie, aproape 150 de ani vechime. Practic, în timp ce America își reînnoiește constant companiile de top, Europa se bazează încă pe aceiași dinozauri.
–
„AI nu ne fură joburile, ne schimbă meseriile”, spune Mihai Nadăș, Managing Director al Computacenter România și doctorand în inteligență artificială. El consideră că inteligența artificială va transforma piața muncii, preluând în special sarcinile repetitive, însă nu poate înlocui ușor judecata, creativitatea, responsabilitatea și relațiile umane. În România, AI poate deveni o oportunitate, însă este nevoie de investiții și de programe de recalificare pentru angajați.
Știați că: Consumul excesiv de social media dăunează grav sănătății mintale, spun studiile.
Un studiu realizat pe 183.000 de adulți, pe baza a 11 ani de date, arată o asociere constantă între utilizarea intensă a rețelelor de socializare și depresia auto-raportată. Cercetătorii de la University of Cincinnati și Northwestern University au observat același rezultat în fiecare dintre cei 11 ani analizați: persoanele care petrec cel puțin 150 de minute pe zi în social media au raportat mai frecvent simptome de depresie. Autorii studiului atrag atenția că platformele sunt construite, inclusiv prin mecanisme inspirate din știința dependenței, pentru a ne menține cât mai mult timp online.
Studiul a apărut cu doar câteva zile înainte ca Meta să accepte, în cadrul unei înțelegeri cu 50 de procurori generali de stat din Statele Unite, noi restricții privind utilizarea Facebook și Instagram de către minori. Printre ele se află o limită implicită de două ore pe zi și blocarea accesului între miezul nopții și 6 dimineața. Cele două cifre sunt interesante puse una lângă alta: sunt doar 30 de minute între limita Meta și pragul asociat cu un risc mai mare de depresie.
Desigur, studiul vorbește despre o corelație, nu dovedește că rețelele de socializare provoacă depresie. Dar faptul că aceeași asociere apare în datele colectate timp de mai bine de un deceniu ridică o întrebare greu de ignorat: dacă platformele sunt proiectate să ne țină cât mai mult timp în ele, cât de mult timp petrecut online începe să fie, de fapt, prea mult?
