Cinci dintre cele mai mari companii de tehnologie din Statele Unite au aproximativ 1.650 de miliarde de dolari în obligații financiare care nu apar la rubrica obișnuită de datorii din bilanțurile lor. Suma a crescut de aproape opt ori în patru ani și este mai mare decât cele aproximativ 1.350 de miliarde de dolari pe care Alphabet, Microsoft, Amazon, Meta și Oracle le raportează oficial drept datorii. Banii și contractele finanțează aceeași cursă: centre de date, cipuri, servere și energie pentru inteligența artificială, în timp ce tot mai mulți analiști avertizează la nivel mondial că pariul e unul foarte periculos, iar bula AI e pe cale să se spargă.
Cifra de 1.650 de miliarde nu reprezintă doar credite bancare și nu trebuie citită ca o datorie clasică ascunsă. Include chirii viitoare, contracte de achiziție, garanții și finanțări structurate prin firme separate. Obligațiile sunt declarate în notele rapoartelor financiare. Nu sunt ilegale și nici complet ascunse, doar că sunt scrise cu litere mai mici și nu apar acolo unde majoritatea oamenilor se uită prima dată pentru a înțelege cât datorează o companie.
Datoria nu dispare dacă o muți într-o altă firmă
Mecanismul poate fi explicat simplu. Un gigant tech are nevoie de un centru de date de zeci de miliarde de dolari. În loc să se împrumute direct și să înregistreze întreaga datorie, intră într-o companie separată alături de un fond de investiții. Noua firmă atrage finanțarea și construiește centrul de date. Gigantul tech îl închiriază apoi pe termen lung. Primește infrastructura, dar datoria proiectului nu apare imediat în propriul bilanț.
Meta a folosit o astfel de structură pentru centrul de date Hyperion din Louisiana. Blue Owl Capital deține 80% din compania creată pentru proiect, iar Meta 20%. Dezvoltarea este evaluată la aproximativ 27 de miliarde de dolari, Meta va închiria întregul campus și a oferit inclusiv o garanție legată de valoarea viitoare a infrastructurii. Pe hârtie, Meta nu este compania care a contractat toată datoria. În realitate, proiectul există pentru Meta, iar finanțatorii se bazează pe faptul că aceasta va plăti chiria ani la rând. Datoria a ieșit din cadru, dar riscul economic nu a dispărut.
De ce apare comparația cu Enron
Și Enron folosea entități separate pentru a ține datorii și pierderi în afara propriului bilanț și pentru a-și prezenta situația financiară mai bine decât era în realitate. Autoritățile americane au stabilit că unele dintre aceste structuri au fost folosite pentru a umfla artificial veniturile, a ascunde pierderi și a evita raportarea unor datorii.
De aici vin comparațiile cu structurile folosite astăzi pentru finanțarea infrastructurii AI. Diferența este esențială: în cazul Enron, aceste mecanisme făceau parte dintr-o fraudă contabilă; în cazul giganților tech, obligațiile sunt declarate, iar structurile sunt permise de regulile actuale.
Nu avem, așadar, dovezi că asistăm la o nouă fraudă de tip Enron.
Avem însă aceeași lecție: faptul că o obligație nu apare lângă datoriile clasice nu o face mai puțin reală. Iar transparența formală nu garantează că investitorii și publicul înțeleg cât de mare este expunerea.
Pariul crește mai repede decât profiturile
Problema nu este doar unde sunt trecute aceste obligații, ci dacă AI-ul va produce suficienți bani pentru a le plăti. O analiză Reuters arată că investițiile cumulate ale celor cinci companii ar putea depăși în 2027 fluxul lor de numerar liber, adică banii care rămân după cheltuielile necesare funcționării și dezvoltării afacerii. Față de 2025, fluxul de numerar generat din activitatea curentă ar urma să crească cu aproximativ 340 de miliarde de dolari, în timp ce investițiile ar crește cu 534 de miliarde. Factura crește, așadar, mai repede decât banii disponibili pentru a o acoperi.
Oracle este deja cel mai vizibil avertisment. Compania a investit într-un an echivalentul a 174% din fluxul său operațional de numerar, a ajuns la un flux de numerar liber negativ și intenționează să atragă până la 50 de miliarde de dolari din datorie și vânzări de acțiuni pentru a continua extinderea. S&P Global i-a coborât ratingul de credit la BBB-, ultima treaptă înaintea categoriei speculative, invocând presiunea produsă de investițiile masive în infrastructura AI.
Oracle nu se prăbușește, dar piața a început deja să ceară dovezi că promisiunile pot fi transformate în bani.
Aceasta este, de fapt, bula AI
O bulă nu înseamnă că tehnologia este inutilă. În mod cert, internetul a schimbat lumea, deși bula dot-com s-a spart. Căile ferate au transformat economiile, deși în jurul lor s-au construit și investiții nesustenabile. La fel, și AI-ul poate fi o revoluție tehnologică și, în același timp, o investiție supraîncălzită.
Bula apare atunci când investițiile și așteptările cresc mai repede decât veniturile care ar trebui să le justifice. Iar Banca Reglementelor Internaționale avertizează că cei mai mari cinci furnizori de infrastructură cloud sunt pe cale să investească peste 1.000 de miliarde de dolari în AI numai în 2025 și 2026. Cheltuielile depășesc deci ritmul de creștere al profiturilor și al numerarului generat, iar o parte tot mai mare este finanțată prin împrumuturi.
Niciuna dintre companii nu își permite să încetinească prima. Dacă un director executiv spune acum că reduce investițiile în AI, riscă să fie perceput ca omul care a frânat toată compania. Așa că toate construiesc, comandă cipuri și rezervă energie în același timp. Este posibil ca toate să aibă dreptate, însă este la fel de posibil și să construiască prea mult, prea repede și la prețuri care presupun că cererea va continua să crească aproape fără limită.
Ce se întâmplă cu cei care pierd pariul ăsta
Scenariul optimist este că firmele și oamenii vor folosi tot mai mult AI, iar centrele de date vor deveni infrastructura de bază a noii economii. Există deja venituri reale: Microsoft spune că afacerea sa AI a ajuns la un ritm anual de 37 de miliarde de dolari, iar divizia cloud a Amazon a crescut cu 28%. Dar aceste cifre nu demonstrează că fiecare centru de date, contract de energie și miliard investit va produce profit.
Și dacă cererea nu ajunge la nivelul promis, AI-ul nu va dispărea. Vor scădea însă evaluările companiilor, unele proiecte vor fi amânate, infrastructura va valora mai puțin, iar finanțatorii vor încerca să afle cine rămâne cu pierderea.
Centrele de date sunt construite deja, contractele sunt semnate, dobânzile și chiriile trebuie plătite. Iar cipurile foarte scumpe se învechesc mult mai repede decât o fabrică sau o clădire de birouri. Iar riscul nu rămâne în Silicon Valley. El ajunge mai departe la fondurile de investiții, băncile, asigurătorii, companiile de energie și comunitățile care extind rețelele electrice pentru proiecte bazate pe o cerere încă nedemonstrată complet. Consumul global de electricitate al centrelor de date este estimat să se dubleze până în 2030, la aproximativ 950 TWh, iar consumul centrelor concentrate pe AI ar urma să se tripleze.
Dacă boomul continuă, trebuie găsită energia pentru toate aceste proiecte. Dacă încetinește, unele regiuni pot rămâne cu infrastructură scumpă construită pentru clienți care n-or să mai vină niciodată.
Angajații pot ajunge să plătească primii
Atunci când investițiile nu produc rezultatele promise suficient de repede, companiile caută costuri pe care le pot reduce imediat. Și cum la centre, cipuri și chirii nu prea pot interveni, oamenii vor fi poate primii care să plătească.
De aceea, discuția despre bula AI nu este doar pentru investitori. Presiunea financiară se poate transforma în restructurări, înghețarea angajărilor, eliminarea anumitor roluri și obligarea echipelor să „adopte AI” înainte ca productivitatea promisă să poată fi demonstrată.
Companiile au nevoie să arate că sutele de miliarde cheltuite produc fie venituri noi, fie costuri mai mici. Iar când ecuația nu iese, salariile și joburile devin una dintre puținele variabile care pot fi ajustate repede.
Numărul pe care trebuie să-l urmărim nu mai este cel al utilizatorilor
În următorii ani, nu va mai fi suficient ca firmele să anunțe modele noi, miliarde de interacțiuni sau milioane de oameni care testează gratuit un chatbot. Trebuie să urmărim mai atent cât venit produce AI-ul, cât numerar mai rămâne după investiții, câte obligații intră în bilanț și câtă infrastructură este folosită în realitate.
Marile companii tech au comandat deja cipurile, au rezervat energia și au început să construiască centrele de date, acum trebuie să demonstreze că cererea va crește suficient de mult și suficient de repede pentru a le plăti.
E vremea să ne punem gândirea critică la treabă. AI-ul poate schimba lumea, dar asta nu înseamnă că fiecare miliard investit în numele său este un pariu bun.
