hacking work logo svg white with orange

Stop Phubbing. Pentru o viață frumoasă și sănătoasă, scoate nasul din telefon

Ți-e dor să te privească în ochi atunci când vorbește cu tine? Telefonul din mână pare mai interesant decât ceea ce ai tu de spus? Vorbim pe bune despre acest fenomen și implicațiile lui negative, în doza concentrată de Ideile Hacking Work.
Stop Phubbing. Scoate nasul din telefon!

Ai fost vreodată în mijlocul unei conversații și persoana cu care ești și încerci să vorbești să fie mai interesată de telefonul din mână decât de cuvintele tale? Ai pățit treaba asta? Cu siguranță cam toți trecem tot mai des prin astfel de situații.

Îți vine efectiv să te urci pe pereți de nervi: omul ăla de lângă tine este  prezent acolo doar fizic, fiindcă mintea și atenția îi sunt în altă parte, mai precis sunt absorbite integral de ecranul telefonului.

Acest comportament se numește ‘phubbing’, un cuvânt creat din englezescul ”phone” (telefon) și ”snubbing” (a ignora). Fenomenul de Phubbing duce la neglijarea prezenței celorlalți, iar persoana ignorată, denumită „phubbee”, simte adesea că este lipsită de importanță. În mod aproape inconștient, preferăm ”compania” telefoanelor inteligente, în detrimentul oamenilor, dar oare care sunt consecințele?

Un studiu academic recent, realizat în România, arată că în aceste cazuri nu este vorba doar o lipsă de politețe, ci o problemă mai gravă decât credeam, care are efecte negative asupra sănătății noastre. E ceva mai grav decât credeai, așa că hai să explorăm astăzi împreună acest fenomen.

Phubbingul este prezent în cadrul cinelor în familie, la întâlnirile cu prietenii și chiar în momentele romantice. Este noul elefant din cameră, pe care îl ignorăm, dar care trebuie oprit înainte să ne calce în picioare și să ne zdrobească sănătatea mintală. În mod ironic, telefonul mobil inteligent, deși este menit să ne conecteze cu cineva din mediul digital, în realitate doar ne perturbă relațiile pe care le avem cu cei prezenți, fizic, în jurul nostru.

Ce spun studiile despre acest fenomen?

Conform studiului realizat de psihologii Alexandra Maftei și Cornelia Măirean, publicat în prestigiosul jurnal BMC Psychology și editat de Springer, phubbingul nu doar că afectează grav relațiile noastre cu ceilalți, dar este asociat și cu o creștere a sentimentelor de singurătate și stres psihologic. Cercetarea celor două psiholoage din România subliniază că acest fenomen poate duce la izolare, frustrare, scăderea conexiunilor sociale și diminuarea satisfacției în viață, pe lângă impactul profund negativ asupra relațiilor, în general.

Disponibilitatea pe scară largă a dispozitivelor mobile a transformat fundamental modul în care oamenii comunică și interacționează unii cu alții. Deși comunicarea a devenit mult mai ușoară, această ”revoluție tehnologică” a generat și provocări noi în interacțiunile sociale – una dintre ele fiind phubbingul.

În ultimele decenii, utilizarea dispozitivelor mobile a crescut exploziv, numărul telefoanelor mobile din lume ajungând să depășească populația globală. Suntem la un click distanță de a fi conectați cu persoane din celălalt colț al lumii, însă ignorăm oamenii din fața noastră, și astfel interacțiunile umane trec prin transformări majore, care par să nu țină pasul cu progresul tehnologic. Sentimentul de singurătate se agravează, iar izolarea socială prinde un avânt periculos.

Pe cine afectează?

Phubbingul afectează în primul rând persoana care este ignorată sau care nu este ascultată – ”phubee” – adică persoana care vorbește sau care încearcă să se angajeze într-o interacțiune. Atunci când cineva face phubbing, este de obicei absorbit de smartphone-ul său, acordând mai multă atenție acestuia decât persoanelor prezente fizic alături de el.

Acest comportament poate face ca persoana ignorată să se simtă subestimată, izolată sau exclusă din punct de vedere social. Deci data viitoare când partenerul îți vorbește și tu stai pe telefon, amintește-ți că îi faci rău.

Dar acest obicei greșit afectează și persoana care stă cu ochii în telefon și ignoră relațiile inter-personale din viața reală. Studiile arată că aceia care folosesc telefonul în timpul unei mese cu familia sau cu prietenii s-au declarat mai puțin încântați de masă, mai distrași și mai puțin implicați decât cei care nu au folosit tehnologia. Mai mult, phubbingul ne poate afecta până și reputația, deoarece cei care utilizează telefonul în mod excesiv în timpul unei conversații sunt văzuți ca fiind mai puțin politicoși și mai nepricepuți în a întreține un dialog.

Alte studii efectuate pe această temă în lume arată că femeile ar putea fi mai predispuse să experimenteze mai multă singurătate în comparație cu bărbații, ceea ce le-ar putea face mai vulnerabile în ceea ce privește experiențele de phubbing.

Vârsta este un alt factor semnificativ ce influențează percepția oamenilor asupra acestui fenomen. Astfel, persoanele în vârstă, în mod special, consideră phubbing-ul ofensator, fiind o încălcare a curtoaziei și respectului reciproc.

Ce putem face mai bine?

Haideți să vedem cum putem elimina acest elefant din cameră. În primul rând este important să conștientizăm fenomenul, să îl înțelegem și să vorbim despre el. Abordarea phubbingului necesită un efort conștient, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

La nivel personal, este esențial să recunoaștem faptul că interacțiunile în persoană sunt mai valoroase, mai importante și mai pline de substanță decât cele digitale. La un nivel mai larg, campaniile de conștientizare și promovarea bunelor maniere moderne pot ajuta la atenuarea efectelor phubbingului. Este greu de crezut că vom avea parte de astfel de campanii de educație din partea statului român în viitorul apropiat, fiindcă  știm deja cât de importantă este educația în România, așa că suntem din nou pe cont propriu.

Dacă ne regăsim printre persoanele ignorate (adică suntem ”phubee”) este important să ne punem în papucii celui care ne ignoră și să încercăm să înțelegem faptul că este prizonierul unui impuls inconștient. Probabil că scopul lui nu este să ne excludă, ci caută la rândul său incluziunea, dar în mediul digital. Trebuie să explicăm calm modul în care ne simțim atunci când suntem ignorați. Pentru că e important ca persoana care ignoră să înțeleagă fenomenul, oferiți-i referințe online și poate chiar un link spre acest episod.

Dar și mai important este să ne străduim să oferim persoanelor absorbite de telefon o interacțiune interesantă și atrăgătoare, un dialog realmente folositor și incitant, care să aibă mai multă valoare pentru ele decât navigarea pe rețelele sociale. Oamenii aceștia trebuie să simtă că sunt importanți pentru noi, că ne interesează preocupările lor, că îi putem asculta cu adevărat și putem să le oferim mai multă informație și interacțiune focalizate pe temele care îi preocupă cu adevărat sau mai multă distracție și bucurie și amintiri mai frumoase decât pot obține în mediul online. Nu este deloc ușor, dar treaba asta se învață, pas cu pas și mai ales cu multă răbdare și consecvență.

Dacă în schimb ne regăsim în categoria celor care stau pe telefon și ignoră, faptul că am conștientizat acest comportament greșit este primul pas spre vindecare. Ne putem crea un set de reguli stricte în ceea ce privește tehnologia – cum ar fi „fără telefon la masă” sau „fără telefon înainte cu o oră de culcare” sau ”maxim 15 minute pe telefon, când suntem acasă cu cei dragi”. Astfel de reguli ne pot ajuta să ne formăm noi obiceiuri.

Ține de fiecare dintre noi să aducem la lumină fenomenul deseori ignorat, dar în creștere îngrijorătoare, al phubbingului. Înțelegând consecințele sale psihologice și adoptând obiceiuri conștiente, putem cultiva conexiuni personale mai profunde și mai dătătoare de bucurie și astfel putem avea o viață personală și socială mult mai sănătoasă și mai împlinită. Hai să învățăm să lăsăm telefonul deoparte măcar pentru o parte din zi și să redescoperim împreună cum să rămânem conectați, formând și păstrând conexiuni reale si durabile.

Imagine: fauxels on Freepik

***

Acest articol vă este oferit de Blankfactor, lider global în inovație digitală pentru fintech-uri și procesatori de plăți.

Companie americană cu prezență globală, Blankfactor își construiește o echipă puternică de inginerie software în România, având birouri în București, Cluj și Brașov și colaborând cu profesioniști de top din întreaga țară.

image - Hacking Work
Distribuie articolul
Articol scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare

echilibrul precar dintre viața de acasă și ambiția profesională face parte dintre provocările mamelor pe piața muncii

Mama pe piața muncii din România: penalizată pentru ambiție și devotament.

Mamele din România se confruntă cu o realitate plină de contradicții, iar ambiția profesională și devotamentul față de familie sunt adesea văzute ca obiective incompatibile. Într-o țară care oferă unul dintre cele mai lungi concedii maternale din lume, paradoxul se ascunde în detaliile unei reintegrări marcate de nedreptăți. Adaugă la asta povara suplimentară a muncii casnice și a îngrijirii copiilor, iar tabloul vieții de mamă devine unul al suprasolicitării constante și al luptei pentru echilibru. Articolul nostru explorează realitățile cu care se confruntă mamele pe piața muncii din România, complexitatea rolurilor pe care le îndeplinesc în eterna căutare de soluții pentru a jongla eficient între carieră și familie.

Ciclul de viață al unei echipe: Modelul FSNP al lui Tuckman

Ciclul de viață al unei echipe: Modelul FSNP al lui Tuckman

Explorăm modelul FSNP al lui Tuckman, o călătorie de la formarea echipei la atingerea performanței. Un ciclu din viața fiecărei echipe, divizat în patru etape esențiale: Forming, Storming, Norming și Performing.

Tinerețe fără bătrânețe: 5 sfaturi esențiale pentru longevitate și sănătate, de la David Sinclair

De când e lumea, ne străduim să oprim timpul în loc. Ori, cel puțin, efectele sale. Longevitatea a devenit o preocupare centrală, indiferent de naționalitate, iar profesorul Harvard David Sinclair este unul dintre oamenii care provoacă și mai mult tot ceea ce credeam să știm despre corpurile noastre. Mai mult decât speranță, ne oferă o perspectivă științifică revoluționară asupra îmbunătățirii calității vieții și opririi procesului de îmbătrânire.