Investigațiile anterioare ale Hacking Work au scos în evidență deja o realitate sumbră la ITM Caraș-Severin: numiri politice, nepotism și abuzuri care compromit misiunea instituției.
După publicarea primelor două articole, am continuat să primim noi mărturii chiar de la angajații acestei instituții. Aceste mărturii întăresc faptele deja relatate, mai precis folosirea abuzivă a mașinii de serviciu, absențe frecvente ale conducerii, semnarea actelor în locul inspectorului-șef de către adjunctul său, în absența actelor de delegare oficiale, transferuri suspecte, nepotism și numiri politice și controale făcute cu ochii închiși.
Mai mult, pentru că evident lista nu era destul de lungă, unele mărturii aduc câteva informații noi, relevante și grave.
ITM Caraș către proprii angajați: „Voi face tot posibilul (să aflu cine a vorbit cu presa)”
Mărturie #1
„După apariția articolului, cei trei șefi i-au convocat pe toți salariații din ITM Caraș la o ședință, unde adjunctul xxx i-a amenințat cu plângeri penale pe cei care vorbesc cu presa. A spus că va face tot posibilul să afle cine sunt. Inspectorul-șef folosește în continuare mașina instituției și lipsește tot mai des de la serviciu.”
În loc să răspundă acuzațiilor, șefii au chemat oamenii la ordine și i-au amenințat că vor fi vânați dacă vorbesc cu presa. Vorbim nu doar abuzuri flagrante, ci represiune internă. Vorbim de o instituție care își hărțuiește propriii angajați pentru că spun adevărul.
Mărturie #2
„Nu există nicio redresare la ITM Caraș. Mașina instituției este folosită exclusiv de inspectorul-șef. Adjunctul semnează acte în numele acestuia, care lipsește frecvent, împreună cu autoturismul. Acest adjunct a amenințat cu plângere penală pe cei care vorbesc cu presa și a afirmat că îi așteaptă cu demisiile.”
Încă o mărturie ce confirmă relatarea ședinței de intimidare. Conducerea nu doar că abuzează de funcție, dar îi și amenință pe angajați că, dacă vorbesc, îi așteaptă un dosar penal. Așa arată o instituție capturată complet.
Mărturie #3
„La ITM Caraș, inspectorul-șef știe că nu are cum să fie filmat folosind mașina xxx în interes personal, având domiciliul la 100 de kilometri de instituție. Știe că înregistrările de pe camerele de supraveghere din curtea ITM nu au fost verificate niciodată. Acestea pot dovedi frecvența sosirii sale, ora la care vine și pleacă, în ce zile este prezent la serviciu și ce mașină folosește. Situația este posibilă și pentru că domnul adjunct xxx, fost consilier local, semnează acte în numele său atunci când lipsește.”
Inspectorul-șef își face naveta de 200 km pe zi pe banii statului, știind că nimeni nu-l verifică. Camerele există, dar nimeni nu are curajul să le consulte. Iar între timp, adjunctul îi ține locul, semnând acte oficiale fără delegație. Un mecanism perfect.
Mărturie #4
„Bună ziua. Curajoasă investigația dumneavoastră despre ITM Caraș-Severin. Ați prezentat sistemul din interior și ați confirmat problemele. Poate credeți că șeful vine zilnic la serviciu și a lăsat mașina instituției în curte, rușinat fiind de ce a aflat despre el din articolele dumneavoastră. Greșit. Între timp, s-a mai efectuat un transfer de la Consiliul Județean Caraș-Severin fără să fie publicată procedura de selecție în vederea ocupării funcției publice vacante de inspector de muncă. Numele lui este xxx. Pentru că ați scris că monitorizați situația de la ITM Caraș-Severin, vă rugăm, nu abandonați investigația!”
Încă un transfer făcut fără anunț, fără concurs, fără transparență. Un nou caz de funcție publică atribuită pe pile și conexiuni. Exact cum ne-au relatat și alte surse: totul se face în liniște, în interesul rețelei, nu al instituției.
Aceste mărturii, deși venite la intervale diferite și de la persoane distincte, se suprapun în mod consistent cu cele deja publicate.
Cum justifică ITM Caraș transferul fără concurs
În răspunsul transmis redacției Hacking Work, ITM Caraș-Severin dedică aproape patru pagini pentru a explica de ce transferul lui xxx s-a realizat fără concurs și fără publicarea procedurii de selecție.
Răspunsul este conține nu mai puțin de șapte argumente diferite, menite să demonstreze că transferul ar fi fost complet legal și transparent.
Citit integral, răspunsul ridică însă mai multe probleme juridice, contradicții interne și interpretări forțate ale legii, care nu doar că nu lămuresc situația, ci o complică și mai mult.
Două regimuri juridice amestecate convenabil
Primul pilon al explicației ITM este separarea strictă între două forme de transfer: cel „în interesul serviciului” și cel „la cerere”. Instituția susține că acestea reprezintă „două instituții juridice distincte” și că, tocmai din acest motiv, nu ar trebui supuse acelorași reguli.
Pornind de aici, ITM ajunge la concluzia că transferul în interesul serviciului nu ar necesita publicarea postului și nici o procedură transparentă de selecție. Această concluzie nu este însă susținută de un text clar de lege, ci rezultă exclusiv din interpretarea proprie a instituției.
„Publicarea pe site-ul instituției se aplică doar în cazul transferului la cerere, nu și în cazul transferului în interesul serviciului, întrucât aplicarea acelorași reguli ar conduce la îngreunarea activității autorității publice și la înfrângerea scopului legiuitorului în ceea ce privește instituția transferului în interesul serviciului.”
E important de subliniat că legea nu conține nicăieri această formulare. Ea apare exclusiv în interpretarea ITM, nu într-un articol din Codul administrativ.
Legea citată selectiv
În același document, ITM invocă art. 506 alin. (8¹) din Codul administrativ, care prevede explicit că autoritatea publică „verifică îndeplinirea competențelor specifice prevăzute în fișa postului și publică un anunț cu cel puțin 30 de zile înainte”.
Textul legal nu limitează această obligație exclusiv la transferul la cerere. Cu toate acestea, ITM introduce această limitare prin omisiune, nu printr-un temei juridic expres, construind astfel o excepție care nu apare nicăieri în lege.
Această interpretare apare formulată explicit chiar în răspunsul ITM, unde instituția admite că legea „aparent” instituie obligația unei proceduri, dar susține că aceasta ar fi „prezumtiv” aplicabilă doar într-un anumit caz.
„Chiar dacă legiuitorul, aparent, a reglementat prin prevederile art. 506 alin. (8¹) necesitatea instituirii unei proceduri, prezumtiv a fi aplicabilă în cadrul transferului, în fapt, procedura extinsă poate fi și este aplicabilă doar transferului la cerere, nu și în situația transferului în interesul serviciului.”
Cu alte cuvinte, deși Codul administrativ nu face nicio distincție între cele două situații, ITM Caraș-Severin introduce una prin interpretare proprie, substituindu-se astfel legiuitorului.
„Interesul serviciului”, o formulă fără conținut concret
După ce elimină procedura publică, instituția justifică transferul prin invocarea „interesului serviciului”. În răspuns sunt enumerate mai multe motive: deficit de personal, pensionări, nevoia de formare profesională a persoanei transferate și interesul instituției de a „recruta personal calificat”.
Toate aceste explicații sunt formulate general, fără a indica o urgență reală și fără a demonstra de ce exact această persoană reprezenta singura soluție posibilă. „Interesul serviciului” rămâne astfel o formulă elastică, suficient de largă încât să poată justifica orice transfer, oricând, fără competiție și fără control extern.
Procedura internă care există, dar nu poate fi văzută
Pentru a susține legalitatea demersului, ITM afirmă că transferul s-a realizat în baza unei „Proceduri operaționale privind ocuparea prin transfer a funcțiilor publice de execuție”, aprobată prin Decizia inspectorului-șef nr. 15/31.01.2025.
Procedura nu este însă anexată răspunsului, nu este publicată pe site-ul instituției și nu este comunicată solicitantului. Ea există doar ca afirmație, nu ca document verificabil.
Respectarea legii devine aparent „o piedică”
Într-un pasaj cheie, ITM susține că aplicarea procedurii complete: publicarea anunțului, termenul de 30 de zile, verificarea competențelor ar „îngreuna” activitatea instituției și ar „înfrânge scopul legii”.
„Dacă s-ar aplica regulile aferente transferului la cerere, prin așteptarea unui termen de 30 de zile de publicare pe site (…) în fapt s-ar înfrânge scopul legiuitorului de a reglementa instituția transferului în interesul serviciului, care implică o celeritate și o specificitate.”
Prin această logică, legea nu mai este o obligație, ci un inconvenient administrativ. Transparența devine un obstacol, iar celeritatea este invocată pentru a elimina orice competiție: exact opusul principiilor care guvernează funcția publică.
O lege care încă nu există, folosită ca justificare
Unul dintre cele mai problematice argumente apare spre finalul documentului, unde ITM invocă un proiect de ordonanță aflat în dezbatere publică.
„Guvernul României a pus în dezbatere publică un proiect pentru adoptarea unei Ordonanțe de Urgență pentru modificarea și completarea OUG nr. 57/2019 (…)”
Cu alte cuvinte, instituția încearcă să valideze un transfer deja realizat printr-o lege care nu exista la momentul respectiv. Intenția viitoare a legiuitorului este tratată ca argument juridic, deși doar legea în vigoare la data actului poate produce efecte.
Un final defensiv
Răspunsul se încheie cu o sugestie potrivit căreia sesizările ar proveni de la persoane „care alimentează cu informații nefondate și neserioase”:
„Totodată, precizăm faptul că, astfel de fapte au mai fost reclamate către Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, respectiv către Inspecția Muncii, posibil de către dumneavoastră sau de către persoana care vă alimentează cu informații nefondate și neserioase , însă în urma efectuării unor controale (…) s-a dovedit că cele reclamate sunt nefondate și fără temei.”
Interesant paragraf. Dacă mărturiile primite de redacția Hacking Work sunt atât de nefondate și neserioase, ba mai mult, au fost și concluzionate că fiind fără temei, de ce nu ne-a răspuns ITM Caraș la următoarele întrebări?
- dacă continuă folosirea autoturismului în scopuri personale de către inspectorul-șef
- care sunt prevederile legale pe baza cărora autoturismul este folosit în scop personal
- dacă inspectorul-șef adjunct are delegare oficială pentru a semna documente în numele inspectorului-șef
- dacă inspectorul-șef adjunct a semnat documente oficiale în absența inspectorului-șef,
- dacă după apariția articolelor Hacking Work conducerea ITM Caraș a convocat personalul într-o ședință internă
- dacă este adevărat că în acea ședință inspectorul-șef adjunct a afirmat că va porni o investigație personală pentru a afla cine a vorbit cu presa
- dacă este adevărat că în acea ședință inspectorul-șef adjunct a amenințat personalul care vorbește cu presa cu plângeri penale
ITM Caraș răspunde doar cu:
„Întrebările cu nr. 5–11 nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public, astfel încât nu putem da curs cererii dumneavoastră.”
Însă, totuși, foarte interesant, domnul inspector-șef pare că se lasă pradă emoțiilor, pentru că ceea ce urmează ne demonstrează, alb pe negru, o altă lecție despre cum interpretează ITM Caraș legea pentru a justifica semnarea documentelor oficiale de către inspectorul-adjunct, în lipsa inspectorului-șef:
„O scurtă precizare se referă la faptul că, potrivit prevederilor art. 12, alin. (4) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Inspectoratului Teritorial de Muncă […] «în perioadele în care inspectorul-șef se află în concediu de odihnă, concediu pentru incapacitate temporară de muncă, delegație sau lipsește din alte motive, în condițiile legii, atribuțiile acestuia se deleagă conform fișei de post inspectorului-șef adjunct…»”
Ce cuprind aceste „alte motive”? Evident, orice „alte motive” pentru care domnul inspector-șef lipsește de la muncă.
Mai jos putem citi și răspunsul Inspecției Muncii:
“Vă informăm că cererea dumneavoastră, înregistrată la Inspecția Muncii cu nr. I202/24068/05.12.2025, a fost transmisă spre soluționare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraș – Severin, instituție de la care urmează să primiți răspuns în termenul legal.”
Aparent, instituția care are rol direct de conducere, coordonare, control și supraveghere asupra tuturor Inspectoratelor Teritoriale de Muncă consideră că aceste acuzații grave nu sunt treaba lor.
ITM Caraș-Severin: un focar de abuz, frică și complicități politice, sub protecția unui cuib de vulturi numit Inspecția Muncii
Nivelul de corupție și sfidare a legii de la ITM Caraș-Severin este nu doar revoltător, ci absolut șocant. Avem de-a face cu o conducere care nu doar că încalcă legea în mod repetat și ostentativ, dar care are tupeul să amenințe angajații care au curajul de a relata ce se întâmplă în interior. Să ameninți personalul că „vei face tot posibilul” să afli cine a avut curajul să vorbească cu presa este nu doar un gest de intimidare, ci o formă de represiune demnă de regimuri autoritare.
Iar ceea ce este și mai grav este că instituția care ar trebui să vegheze asupra acestor abuzuri – Inspecția Muncii – tace. Când tăcerea devine politică de stat, corupția devine normă.
Toate detaliile de mai sus provin din declarațiile anonime primite prin formularul nostru confidențial. Pentru siguranța martorilor, le respectăm discret anonimitatea și le mulțumim pentru curajul de a ne scrie. Ancheta jurnalistică a Hacking Work asupra ITM Caraș-Severin, precum și asupra altor ITM-uri, continuă.
Scrieți-ne și dați mai departe acest articol. Doar așa putem face presiune pentru schimbare.
