Update: proiectul a primit raport de respingere în Senat
Între timp, situația proiectului a evoluat. Pe 10 martie 2026, Comisia pentru muncă din Senat a acordat raport de respingere inițiativei legislative privind prevenirea epuizării profesionale.
Potrivit informațiilor publice, în cadrul votului din comisie doar senatorii USR și UDMR au votat în favoarea proiectului, în timp ce reprezentanții celorlalte partide s-au abținut.
Raportul de respingere nu închide însă automat parcursul legislativ al inițiativei. Proiectul poate continua procedura parlamentară, iar decizia finală aparține plenului camerei competente.
Articol original
Propunerea legislativă privind prevenirea epuizării profesionale (L87/2026) a primit recent două avize negative: unul de la Consiliul Economic și Social (CES) și altul de la Consiliul Legislativ (CL).
Aceste avize nu opresc automat parcursul unei legi în Parlament, ci semnalează însă problemele pe care proiectul le are în forma actuală. În acest caz, după cum am explicat pe larg, au fost identificate mai multe potențiale probleme: definiții prea largi, risc de suprapunere cu legislația existentă, articole care nu produc efecte juridice clare, precum și lipsa unor elemente de tehnică legislativă care să facă legea mai ușor de aplicat.
În urma acestor observații, inițiatorii proiectului au propus o serie de amendamente. Scopul lor este simplu: să clarifice textul legii și să răspundă punct cu punct criticilor primite.
Mai jos explicăm, pe rând, ce probleme principale au fost semnalate în avize, ce modificări propun inițiatorii și ce ar putea schimba acestea în practică.
Principalele modificări propuse în urma avizelor
1. Cine intră sub incidența legii
Una dintre primele observații ale Consiliului Legislativ a fost legată de sfera de aplicare a legii. Textul inițial vorbea despre „salariați”, dar nu preciza clar cui i se aplică legea și nici nu făcea trimitere directă la cadrul juridic general al muncii.
Pentru a elimina această ambiguitate, inițiatorii propun introducerea unui nou articol care precizează explicit că legea se aplică persoanelor care lucrează în baza unui raport juridic de muncă reglementat de Codul muncii.
Pe scurt, amendamentul ancorează legea în legislația deja existentă. În practică, asta simplifică interpretarea pentru angajatori, pentru inspectorii de muncă și pentru instanțe, deoarece domeniul de aplicare devine clar.
2. Definiția epuizării profesionale
Un alt punct criticat a fost definiția epuizării profesionale. În forma inițială, termenii folosiți nu erau suficient de clari și nu erau aliniați complet la terminologia folosită la nivel internațional.
Prin amendamente, inițiatorii propun ca epuizarea profesională să fie definită drept un sindrom asociat activității profesionale, rezultat din expunerea prelungită la stres în muncă care nu a fost gestionat adecvat.
Definiția păstrează cele trei elemente recunoscute frecvent:
- senzația persistentă sau recurentă de epuizare;
- distanțarea mentală față de muncă sau apariția sentimentelor de negativism;
- sentimentul de ineficiență și lipsă de realizare profesională.
Noua formulare încearcă să fie mai apropiată de definiția folosită de Organizația Mondială a Sănătății și să elimine ambiguitățile din textul inițial.
3. Diferența față de boala profesională
Consiliul Legislativ a atras atenția și asupra unei posibile confuzii: dacă epuizarea profesională este definită prea larg, ar putea fi confundată cu noțiunile deja existente de „boală profesională” sau „boală legată de profesiune”.
Pentru a evita această suprapunere, amendamentele introduc o clarificare explicită. Textul precizează că epuizarea profesională se referă exclusiv la contextul ocupațional și nu constituie boală profesională în sensul legislației privind securitatea și sănătatea în muncă.
Această delimitare are rolul de a preveni conflicte între diferite acte normative și de a păstra clar regimul juridic al bolilor profesionale.
4. Factorii care pot duce la epuizare
O altă critică importantă a fost că legea descrie fenomenul epuizării profesionale, dar nu oferă suficiente repere concrete pentru a înțelege ce situații o pot genera.
Pentru a răspunde acestei observații, inițiatorii introduc în text o listă de factori organizaționali care pot contribui la apariția epuizării profesionale. Printre aceștia se numără:
- suprasolicitarea sau, dimpotrivă, subsolicitarea profesională;
- un volum de muncă sau o normă de lucru necorespunzătoare;
- lipsa controlului asupra modului în care este organizată munca;
- cerințe contradictorii sau neclare;
- alte disfuncționalități persistente în organizarea activității.
Lista nu este limitativă, dar oferă câteva repere concrete.
5. Obligațiile angajatorilor
Unul dintre reproșurile principale aduse proiectului a fost că unele obligații erau formulate prea general și riscau să rămână pur formale.
Amendamentele încearcă să facă aceste obligații mai clare. De exemplu, angajatorii trebuie să informeze salariații despre riscurile de epuizare profesională cel puțin o dată pe an și ori de câte ori apar schimbări semnificative în organizarea activității.
În plus, această informare trebuie să fie consemnată în documentele interne ale companiei, astfel încât să poată fi verificată.
Legea mai introduce și ideea organizării echilibrate a muncii. Angajatorii trebuie să analizeze volumul de muncă, norma de lucru și modul în care sunt distribuite sarcinile, tocmai pentru a preveni apariția unor situații de suprasolicitare.
6. Concediul pentru refacere profesională
Textul inițial prevedea posibilitatea acordării unor zile de concediu pentru refacere profesională. Consiliul Legislativ a atras însă atenția că formularea ar putea crea confuzie cu concediul de odihnă.
Amendamentele clarifică situația: concediul pentru refacere profesională este distinct de concediul de odihnă și nu îl înlocuiește.
Angajatorii pot decide introducerea acestui tip de concediu prin regulament intern sau prin contractul colectiv de muncă, iar condițiile concrete vor fi stabilite la nivelul fiecărei organizații.
7. Sprijinul psiho-emoțional
Proiectul de lege vorbește și despre facilitarea accesului la activități de sprijin psiho-emoțional. În forma inițială, nu era clar dacă angajatorii sunt obligați să suporte costurile acestor servicii.
Amendamentele clarifică faptul că suportarea costurilor este opțională. Angajatorul poate decide dacă acoperă integral sau parțial aceste servicii.
Totuși, dacă măsura este inclusă în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă, ea devine obligatorie în cadrul organizației respective.
8. Drepturile salariaților
Textul inițial vorbea despre dreptul salariaților de a discuta cu angajatorul despre situații de epuizare profesională, dar nu era clar ce se întâmplă după această discuție.
Prin amendamente, drepturile sunt reformulate. Salariatul poate sesiza situații de epuizare profesională sau riscuri organizaționale prin mecanismul intern al companiei și nu poate fi sancționat pentru asta.
De asemenea, el poate solicita analizarea situației sale profesionale din perspectiva volumului de muncă și a organizării sarcinilor și are dreptul să primească un răspuns motivat într-un termen rezonabil.
9. Rolul Ministerului Muncii
Un alt punct corectat ține de modul în care vor fi elaborate documentele de implementare a legii.
Inițial, proiectul spunea doar că ministerul va publica ghiduri și instrumente de evaluare. Amendamentele precizează acum că aceste documente vor fi adoptate prin ordin al ministrului muncii.
Această clarificare le oferă o bază juridică mai solidă și asigură coerența cu regulile de tehnică legislativă.
10. Intrarea în vigoare a legii
În forma inițială, textul crea confuzie între momentul intrării în vigoare a legii și termenul în care angajatorii trebuie să se conformeze noilor reguli.
Amendamentele separă cele două momente. Legea va intra în vigoare la 30 de zile după publicarea în Monitorul Oficial.
În schimb, angajatorii vor avea 12 luni pentru a implementa obligațiile principale prevăzute de lege.
Ce urmează în procesul legislativ
Proiectul de lege se află în prezent în etapa raportului în cadrul Comisiei pentru muncă din Camera Deputaților. Legea este programată pe ordinea de zi a comisiei în data de mâine, 10 martie, de la ora 10:00.
Dacă raportul va fi adoptat în această săptămână, proiectul ar putea intra rapid pe ordinea de zi a plenului camerei decizionale. Cel mai probabil, votul final ar putea avea loc luni, 16, sau miercuri, 18 martie.
După votul din plen, dacă legea este adoptată, aceasta va merge la promulgare și ulterior va fi publicată în Monitorul Oficial.
Cu alte cuvinte, dezbaterea despre legea epuizării profesionale intră acum într-o etapă decisivă, în care forma finală a textului va fi stabilită în Parlament.
Vom continua să prezentăm și să explicăm pe înțelesul tuturor parcursul propunerii de lege.
