După publicarea primului articol despre situația de la Aldis, în care am dezvăluit întârzierile salariale și reacția anemică a autorităților, redacția Hacking Work a primit numeroase mărturii directe de la angajați și foști angajați ai companiei.
Relatările lor confirmă și chiar amplifică gravitatea problemei: neplata salariilor nu este un incident izolat, ci o practică sistematică, tolerată de conducere și ignorată de ITM Călărași.
Publicăm în acest articol câteva dintre mărturii integral și sub protecția anonimatului. Ce urmează este realitatea trăită, zi de zi, de sute de oameni.
Muncesc fără salariu, direct sub ochii statului: ce spun angajații Aldis
Redăm mai jos o parte dintre mărturiile primite:
Mărturie #1
„Problemele de la Aldis nu sunt recente, ci persistă de ani de zile, nu doar de doi ani. În prezent, există restanțe salariale încă din luna octombrie 2025.
Controalele ITM erau, de multe ori, pur formale: inspectorii veneau, beau o cafea și plecau, uneori cu așa-zise „cadouri” – cutii cu produse crud-uscate. Am lucrat la Aldis din xxxx până în februarie xxxx și pot confirma aceste practici din interior.
Compania are un standard de salarizare care, pe contracte, apare la nivelul salariului minim pe economie sau puțin peste, în funcție de calificare. În realitate, mulți angajați sunt plătiți la zi, iar plata unei zile de muncă pornește de la 150 de lei. Sunt salarii care, pe hârtie, pot părea decente, însă ele ajung cu întârzieri de multe luni.”
Mărturie #2
„Bună. În anul xxxx am lucrat și eu la Aldis Călărași, iar în luna xxxx xxxx mi-am dat demisia. De Crăciunul din anul xxxx ni s-au oferit doar 1.000 de lei din salariul aferent acelei luni, cu promisiunea că diferența urma să fie achitată în ianuarie. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Din luna ianuarie am fost mințiți constant că vom primi banii, ba că ni se vor da tuturor odată, ba că „urmează”.
În realitate, au trecut trei luni fără să primim vreun salariu. Pe lângă lipsa banilor, într-o zi de joi am fost ținuți la muncă timp de 25 de ore consecutive. Am ajuns acasă vineri dimineață, la ora 07:00, fără niciun leu în buzunar.În cele din urmă, mi-am dat demisia pentru că nu am mai rezistat. Diferențele salariale restante le-am primit ulterior, în numerar, într-un plic, în tranșe, în perioada martie–mai.
În prezent, cunosc pe cineva care se află într-o situație similară și care nu și-a mai primit salariul din luna octombrie. Deși conducerea susține că totul este în regulă în interiorul fabricii, realitatea este alta: oamenii sunt nemulțumiți, iar problemele persistă.”
Mărturie #3
„Aldis a ajuns să își plătească angajații cu întârzieri de până la șase luni sau, în unele cazuri, să nu îi mai plătească deloc. Compania are personal în numeroase magazine din România: de la zilieri, la angajați full-time cu locație fixă, până la manageri care coordonează aceste echipe.Toți cei menționați continuă să vină zilnic la muncă, bazați pe aceeași promisiune: că își vor primi salariile. Vorbim despre salarii restante de aproximativ șapte luni.
Acești oameni au trecut prin dificultăți personale, sărbători, aniversări și Crăciun fără ca cineva să pară preocupat de faptul că, în unele cazuri, nu au avut ce pune pe masă. De luni întregi încearcă să își plătească facturile și să își păstreze bunurile, cu speranța că nu le vor pierde. Unii au ales să plece și au demisionat, însă nici măcar atunci nu și-au primit banii munciți.
Alții continuă să vină zi de zi, agățându-se de promisiuni tot mai goale, în speranța că vor primi măcar un salariu, suficient cât să își acopere datoriile imediate. Au existat sesizări către ITM, însă fără rezultate concrete. Au avut loc controale, s-au aplicat amenzi, situația a fost „închisă” pe hârtie, iar apoi totul a continuat ca înainte. Angajații au rămas în exact aceeași stare de incertitudine.
Anul trecut, persoane din interiorul companiei umblau cu formulare de demisie după angajați, în încercarea de a scăpa de ei fără nicio urmă de rușine. Despre salarii compensatorii nici nu a mai fost vorba.”
Mărturie #4
„Bună ziua. Am citit articolul publicat de dvs și simt nevoia să vă scriu. Sunt soția unui angajat al companiei. Avem un copil de nici x ani, rate bancare și facturi curente, iar veniturile lipsesc complet.
Soțul meu nu și-a mai primit salariul de aproximativ cinci luni. Mesajul transmis angajaților este constant același: „nu sunt bani, cine vrea să rămână rămâne, cine nu, poate pleca”. În realitate, sunt foarte mulți oameni în aceeași situație, care muncesc fără să fie plătiți.
Pentru familii cu copii mici, această situație este imposibil de gestionat. Nu știm ce soluții există și cui ne putem adresa.”
Mărturie #5
„Am lucrat la Aldis în jurul anului xxxx și pot confirma că problemele legate de plata salariilor existau încă de atunci. În aceeași perioadă lucrau în fabrică și xxx, precum și xxx.
Persoana responsabilă de salarii, cunoscută de angajați sub numele de xxx, decidea plata acestora arbitrar: când dorea și în funcție de relațiile personale cu angajații. Plata nu urma un calendar clar și nu respecta criterii obiective.
Un aspect extrem de grav ține de faptul că aceeași persoană deținea un magazin cu prețuri foarte ridicate, de unde angajații cumpărau pe datorie, tocmai pentru că nu își primeau salariile. În momentul în care, în final, se făcea plata, datoriile erau scăzute direct. De exemplu, într-o familie, datoria ajunsese la 5.000 de lei, în condițiile în care salariul lunar era de aproximativ 4.000 de lei.
Pe lângă aceste practici, existau și alte probleme serioase: minori care munceau fără contract, relații nepotrivite între angajați și favoruri acordate în interiorul fabricii. Toate aceste lucruri se leagă, într-un final, de modul abuziv în care era gestionată plata salariilor.
Sper ca aceste informații să vă fie utile. Succes în demersurile dvs.”
Aldis: Gustul foamei românești de calitate
Vedem astfel că nu vorbim despre o problemă apărută recent, ci despre un mod de lucru care se repetă de ani de zile. Din ce descriu foștii angajați, întârzierile salariale, plățile „din mână în mână” și controalele ITM făcute mai mult de formă par să fi devenit parte din funcționarea curentă a companiei.
Diferența dintre ceea ce apare în acte și ceea ce ajunge efectiv la oameni ridică semne grave de întrebare, mai ales în contextul în care astfel de practici ar fi trebuit corectate de mult prin intervenția autorităților.
În practică, lucrurile par să funcționeze după un tipar simplu și repetitiv: salarii fragmentate, promisiuni amânate la nesfârșit și oameni ținuți din vorbe luni întregi. Un „salariu de Crăciun” de 1.000 de lei, urmat de nimic, nu apare ca o excepție, ci ca regulă. Faptul că banii ajung, în cele din urmă, „în plic”, după demisie, spune tot despre cât de informal, opac și haotic este gestionată plata salariilor.
Aceleași situații se repetă la scară largă, în mai multe orașe, chiar dacă, oficial, se susține că „totul este în regulă”. Nu mai vorbim despre neînțelegeri punctuale sau incidente izolate, ci despre sute de oameni care vin zilnic la muncă fără să știe dacă și când își vor primi salariile.
Dacă ai lucrat sau lucrezi la Aldis și te confrunți cu situații similare, scrie-ne la cristi@hackingwork.ro.
Mărturiile documentate rămân esențiale și vor fi publicate strict anonim.
Sursa foto cover: adevarul.ro
