Cele două Românii: Cum facem pace cu diaspora?
Simți și tu că alegerile recente ne-au arătat o Românie mai fragmentată ca niciodată? Că nu mai vorbim doar de „două Românii”, ci despre mai multe bule care nu se înțeleg și nici nu se mai ascultă cu adevărat?
Românii plecați peste hotare care au votat diferit nu sunt „răul absolut”. Sunt oameni care și-ar dori să rămână în țară dar nu au la ce, oameni care muncesc din greu, cu dorul în suflet, departe de casă. Votul lor nu reflectă o ideologie, ci durerile și frustrările izvorâte din aceleași probleme pe care le avem de 35 de ani.
Împreună cu Elena Stancu, jurnalistă și cofondatoare a proiectului Teleleu, răspundem la întrebări dificile, dar mai necesare ca niciodată. Urmărește episodul de podcast cu Elena și dă-l mai departe prietenilor tăi.
Din 2019 încoace, Elena Stancu documentează, alături de fotograful Cosmin Bumbuț, comunitățile de români din Diaspora. Până acum, au călătorit în 12 țări din Europa și au publicat peste 100 de reportaje pe site-ul Teleleu.eu despre muncitorii sezonieri din Spania, Germania și Anglia, angajații în turism din Portugalia, fermierii din Norvegia, electricienii navali din Danemarca, constructorii din Belgia, cercetătorii din Suedia, studenții din Olanda și femeile care îngrijesc bătrâni în Italia.
Copiii de azi ar putea să nu mai scrie niciodată în viața lor un CV.
Tradiționalul CV riscă să devină o relicvă până când Generația Alpha va intra pe piața muncii. Un nou raport TestGorilla arată că 76% dintre angajatori folosesc deja teste de competențe pentru a-și selecta candidații, iar 71% consideră că aceste teste sunt mult mai eficiente și predictive pentru succesul profesional decât un CV. În SUA, 80% dintre companiile din Fortune 500 aplică deja astfel de teste, iar 84% dintre angajatori se declară mai mulțumiți de angajații recrutați prin această metodă. Nume mari precum Olive Garden, FedEx sau McDonald’s folosesc deja evaluări care combină măsurarea abilităților cognitive, a soft skill-urilor și a trăsăturilor de personalitate.
Chiar dacă unele teste sunt criticate ca fiind bizare (un exemplu ar fi cel de la Paradox.ai, în care candidații răspund la peste 60 de slide-uri animate cu un extraterestru albastru), angajatorii spun că rezultatele contează: două treimi susțin că au redus semnificativ rata de „incompatibilități”, iar trei din cinci au scurtat timpul alocat în mod normal recrutării. 69% dintre firme au găsit deja metode de a testa abilitățile soft, care au devenit esențiale în proces, pe fondul automatizării muncilor repetitive. În aceste noi contexte de evoluție a pieței muncii, generațiile viitoare ar putea să nici nu mai știe ce înseamnă să-ți compui un CV.
Avertisment pentru șefi: Angajații care vorbesc fluent limba AI sunt primii care vor să plece.
Companiile care își bazează productivitatea pe AI riscă să plătească un preț usturător: angajații lor cei mai performanți în inteligența artificială sunt de două ori mai predispuși să demisioneze decât ceilalți, arată un studiu realizat pe 2.500 de angajați la nivel global. 9 din zece super-utilizatori AI spun că sunt epuizați și se gândesc serios să plece. Iar ruptura e profundă: două treimi au mai multă încredere în AI decât în colegii lor, iar 64% spun că mașinile sunt mai politicoase și mai empatice decât oamenii din jur.
Nu AI-ul e problema, ci organizațiile care integrează prost tehnologia în modelele învechite de lucru. 62% dintre angajații familiarizați cu toate metodele noi de lucru nu înțeleg nici măcar cum se conectează munca lor pe AI la strategia companiei. În timp ce freelancerii profită de AI pentru a învăța mai repede și a-și rafina expertiza, angajații din corporații sunt prinși într-un sistem care îi izolează și îi împinge spre burnout. Mesajul e clar: fără o reconstrucție serioasă a modului în care lucrăm, adică în care AI-ul completează munca oamenilor, fără să-i înstrăineze și „stoarcă” complet de energie, companiile vor pierde exact talentul care le păstrează relevante în era AI.
📜 Scurte și tari (I).
Mi-e teamă să nu fiu concediat. Oare mai sunt relevant? Nu mai știu încotro să o apuc. Mi-e teamă că pierd controlul. Ce fac dacă nu mă mai regăsesc în ceea ce fac? Sunt întrebări și frământări pe care mulți dintre noi le purtăm în tăcere, mai ales atunci când mediul profesional se schimbă sub ochii noștri. Când joburile devin instabile, când mii de oameni sunt dați afară de azi pe mâine fără bun simț, când ne simțim presați să ne reconvertim sau să ne adaptăm din mers ori când AI-ul redesenează industrii și profesii.
Hai să vorbim despre toate astea Luni, 28 iulie, într-un LIVE alături de Ioana-Cristina Szabo, Communications Manager & Voice Hacking Work & PozitiVești, și Georgiana Spătaru, psihoterapeut și trainer. Scrie-ne ce probleme ai la muncă și le discutăm împreună.
___
Cum negociază antreprenorii care vor să construiască, nu doar să câștige. Tehnici esențiale, exemple concrete și abilitățile-cheie ale unui negociator cu viziune – un articol scris de Doru pentru platforma Biztro Club.
___
Companiile spun „nu” protecției împotriva burnoutului: interesele patronatelor au cântărit mai mult decât sănătatea angajaților. Într-un interviu pentru Hacking Work, fostul deputat și co-inițiator al proiectului de lege care propunea recunoașterea burnoutului ca risc profesional și introducerea de măsuri preventive, Andrei Marius Miftode, confirmă: sub pretextul costurilor, companiile au cerut respingerea inițiativei, iar politicienii au cedat rapid. În timp ce alte state tratează epuizarea profesională ca pe o criză de sănătate publică, România amână orice soluție reală. Citește detaliile și reacțiile complete în articolul scris și documentat de colegul nostru, Cristi Halați.
___
Atacurile cibernetice reprezintă cel mai mare risc perceput de companiile europene, conform unui sondaj care reunește agenții specializate în comunicare de criză din 18 țări. Amenințările digitale depășesc, astfel, riscurile economice, instabilitatea politică sau disputele comerciale și vamale. Cu toate acestea, aproape 90% dintre experții în criză chestionați au evaluat nivelul de pregătire a companiilor ca fiind „moderat” sau chiar „scăzut”. Studiul mai arată că multe organizații se bazează pe proceduri teoretice, fără simulări practice sau roluri clar definite, ceea ce le face vulnerabile în fața unui atac major.
___
Tot mai mulți tineri cercetători europeni aleg să-și continue cariera în țări precum China, Brazilia sau India, atrași de condiții de muncă și finanțare greu de egalat în Europa. China oferă pachete salariale generoase și sprijin pentru întreaga familie prin programe guvernamentale ambițioase, iar universitățile sale câștigă rapid prestigiu internațional. Brazilia atrage specialiști, mai ales femei, în domeniile STEM, iar India își consolidează legăturile științifice cu Italia prin proiecte comune în AI sau biotehnologii. Deși vorbim de schimbări individuale, nu de valuri de migrație, fenomenul reflectă o realitate tot mai clară: Europa pierde teren în cursa globală pentru talente, iar cercetătorii aleg tot mai des locuri unde sunt valorizați, sprijiniți și integrați profesional și personal.
___
Piața muncii continuă să se degradeze: industriile „safe” taie și ele din oameni. Numărul locurilor de muncă vacante scade din nou în primul trimestru din 2025. Statisticile oficiale arată doar 32.600 de posturi disponibile, cu aproape 2.000 mai puține decât la finalul anului trecut, potrivit Institutului Național de Statistică. Marile industrii, obișnuite cu angajări masive, anunță acum concedieri. Proiectele dispar, companiile închid linii de business, iar lipsa de predictibilitate la taxe și legislație blochează orice plan pe termen lung. Nici statul nu scapă: numărul contractelor de muncă active scade semnificativ la nivel național, semn că nici sectorul public nu mai oferă siguranța de altădată.
___
Chiar dacă tot mai multe companii tech anunță valuri de concedieri, avem și vești bune: RebelDot își caută colegi. Firma românească angajează în mai multe orașe din țară, dar și remote, pentru roluri variate: de la QA și DevOps la AI și design. Se caută și oameni cu experiență, dar și pasionați care vor să construiască lucruri faine într-o echipă caldă.
Îndemn la siguranță psihologică în locul potrivit, oferit de Iron Mountain.
Feedbackul „constructiv” care nu construiește nimic.
Dacă după ce primești feedback simți nevoia să te ascunzi sub birou sau să-ți actualizezi LinkedInul, e clar: nu a fost constructiv. A fost demoralizant. Poate chiar pasiv-agresiv.
Termenul de „feedback constructiv” e unul dintre cele mai abuzate concepte din zona corporate. Spunem că oferim feedback ca să ajutăm, însă de multe ori:
-
criticăm, în loc să ghidăm;
-
generalizăm, în loc să oferim exemple;
-
dăm verdicte, în loc să deschidem dialoguri.
Un feedback cu adevărat constructiv nu presupune să spui ce e greșit, ci să arăți cum se poate îmbunătăți.
Checklist simplu, pentru oricine vrea să ofere un feedback cu adevărat constructiv:
-
Ai mers pe un exemplu concret?
-
Ai oferit o alternativă de îmbunătățire?
-
Ai încercat să înțelegi care e contextul?
-
Ai invitat la dialog, nu la defensivă?
Dacă nu, atunci mai bine amână „feedbackul” până chiar ai ceva de construit, nu doar de descărcat.
🌶️ Sweet & spicy.
🧠 Idei valoroase pentru organizații sănătoase, oferite de MedLife.
Plânsul la muncă: semn de slăbiciune sau curaj?
Imaginile cu Rachel Reeves, Ministru al Finanțelor din Marea Britanie, plângând în timpul unei ședințe parlamentare au pornit discuții despre ce înseamnă, de fapt, să plângi la muncă. Mulți oameni au împărtășit experiențe similare: unii au izbucnit în lacrimi din cauza stresului, frustrării sau a veștilor proaste de acasă, în timp ce alții s-au simțit forțați să-și ascundă emoțiile în medii în care vulnerabilitatea e considerată slăbiciune.
Lacrimile sunt firești, oricât am ascunde asta din teama de-a părea slabi sau neprofesioniști. Vulnerabilitatea face parte din viață, chiar și în mediile cele mai competitive. Oamenii care se emoționează ușor nu sunt mai fragili. Dimpotrivă, adesea sunt cei mai implicați, mai empatici și mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Plânsul e adesea interpretat greșit ca semn de slăbiciune, dar cercetările arată contrariul. Cei care plâng mai ușor tind să aibă o inteligență emoțională ridicată, o calitate esențială în leadership, colaborare și relații sănătoase la muncă. Lacrimile pot crea legături, pot stimula empatia și construiesc un mediu mai uman. Chiar și cei care asistă la momentele de vulnerabilitate ale celorlalți devin, adesea, mai disponibili emoțional și mai dispuși să ajute.
Desigur, nu e nevoie să transformăm fiecare ședință într-o confesiune, dar un spațiu de lucru sigur, unde oamenii pot fi sinceri și umani, contează enorm. Emoțiile nu încurcă munca, ci o îmbogățesc. Data viitoare când ai un moment greu, nu încerca să-l ascunzi. Permite-ți să arăți ce simți, asta nu te face slab, ci uman. Iar dacă vezi că un coleg trece printr-o perioadă dificilă, fii prezent, oferă sprijin și înțelegere.
📜 Scurte și tari (II).
Doar 32% dintre liderii de nivel mediu și superior au reușit să implementeze schimbări care să fie adoptate eficient și sănătos de angajați, conform unui sondaj Gartner. Într-un context de schimbări continue și tot mai greu de gestionat, încrederea angajaților în capacitatea organizațiilor de a conduce transformarea a scăzut drastic: 79% dintre angajații americani declară niveluri scăzute de încredere. Modelul Gartner recomandă ca liderii să nu se mai bazeze doar pe inspirație, ci să transforme schimbarea într-un proces obișnuit, integrat în activitatea zilnică. Această abordare, sprijinită activ de HR, duce la performanță mai bună și poate dubla rata de creștere anuală a veniturilor.
___
Doru a vorbit pentru „Știrile zilei. Pe scurt, de la Recorder” despre valul de disponibilizări din Amazon, Microsoft și Continental. Vezi segmentul „IT-iști în pericol”, de la minutul 10:45.
___
Ideea că o mare parte dintre joburi sunt „inutile”, așa cum susținea David Graeber în celebra sa teorie a „bullshit jobs”, nu este susținută de date concrete, arată un studiu realizat de Magdalena Soffia, Alex J. Wood și Brendan Burchell. Teoria lui Graeber susține că un număr tot mai mare de oameni lucrează în slujbe pe care ei înșiși le consideră inutile și fără valoare socială.
În realitate, numărul angajaților care spun că munca lor e inutilă este redus și în scădere, iar cele mai afectate categorii sunt cei cu locuri de muncă prost gestionate sau în medii toxice, nu neapărat cei din domenii „corporatiste”. Autorii propun o explicație alternativă: nu munca în sine este inutilă, ci felul în care este organizată și lipsa de sens resimțită din cauza managementului slab și a condițiilor de lucru.
___
2 din 3 români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România, conform celei mai ample cercetări sociologice dedicate nostalgiei după comunism, realizată în iulie 2025 de INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER), pe un eșantion de 1500 de respondenți. Ce ne spune acest lucru despre percepția leadershipului în România?
___
Satisfacția la job depinde tot mai mult de cât de bine funcționează tehnologia pe care o folosim, confirmă un nou studiu realizat de TeamViewer și Bloomberg Media. Acum că munca hibrid și colaborarea de la distanță au devenit standard, angajații se simt mai capabili și mai conectați atunci când au la dispoziție instrumente digitale eficiente și sprijin IT rapid.
Cele mai frecvente frustrări ale angajaților vin din sisteme lente, incompatibile sau defectuoase, și din întârzieri în rezolvarea problemelor. Iar aceste blocaje digitale nu afectează doar productivitatea, ci și moralul și dorința de a rămâne într-o companie. Experții recomandă investiții în platforme integrate care anticipează și rezolvă problemele tehnice înainte ca acestea să afecteze utilizatorii, dar și pregătirea angajaților pentru noile tehnologii.
___
Munca la negru intră în vizorul statului. Ministerul Muncii a lansat o campanie națională împotriva muncii la negru, cu peste o mie de inspectori mobilizați în toate județele doar în luna iunie. Primii vizați: sectorul construcțiilor. În ultima lună, inspectorii au dat peste 200 de amenzi pentru cazuri de muncă nedeclarată. Oficialul susține că munca la negru lovește direct atât în angajați, care nu vor primi pensii corecte, cât și în angajatorii corecți, obligați să suporte concurența neloială.
___
Oamenii de știință ascund mesaje în lucrările lor pentru a păcăli recenzia făcută de AI. Unii cercetători încearcă să manipuleze inteligența artificială folosită în procesul de redactare a rapoartelor de peer-review, ascunzând în lucrările lor mesaje scrise cu text alb sau font minuscul, invizibile pentru ochiul uman, dar detectabile de algoritmi. Aceste instrucțiuni „fantomă” îi cer AI-ului să se axeze numai pe aspectele pozitive, iar practica a fost deja identificată în cel puțin 18 studii. Fenomenul, această formă de prompt injection, reprezintă o abatere etică și s-ar putea extinde rapid dacă nu este controlat. Mai multe universități implicate investighează deja cazurile și au cerut retragerea studiilor vizate.
💡 Știați că: Frica de judecată socială ne ține blocați în cariere care nu ne mai reprezintă. De ce ar trebui să renunți fără frică la cariera care nu te mai definește?
Să rămâi blocat într-o carieră „de pasiune” doar de teama judecății celorlalți poate fi o capcană periculoasă, arată un studiu recent publicat de cercetători de la USC, Cornell și Harvard Business School. Deși mulți oameni ezită să renunțe, crezând că vor fi considerați slabi sau incompetenți, cercetarea arată contrariul: ceilalți ne judecă mult mai blând decât ne imaginăm atunci când renunțăm la o pasiune profesională. Experimentul a arătat că profesioniștii pasionați se așteaptă să fie aspru criticați dacă schimbă direcția, în timp ce observatorii externi văd decizia ca pe un pas curajos spre o viață mai aliniată cu sinele actual.
Frica de a fi judecat nu blochează doar schimbarea de carieră, ci și curajul de a denunța condițiile toxice de muncă – o tendință observată inclusiv în rândul doctoranzilor, profesorilor și asistenților medicali. Autorii studiului recomandă o schimbare de perspectivă: cariera nu trebuie văzută ca un traseu liniar, ci ca un parcurs flexibil, cu etape și reorientări naturale. Abandonarea unei pasiuni inițiale nu este un eșec, ci o recalibrare necesară pe măsură ce oamenii evoluează. Mesajul-cheie al cercetătorilor: „Dacă rămâi doar de frica a ceea ce vor spune alții, poate e momentul să pleci”.
