Avem cartel pe piața muncii: Peste 32 milioane de euro amenzi primite pentru blocarea mobilității angajaților. Ce spun angajații Dacia și Renault

Consiliul Concurenței a sancționat opt companii din industria auto și de inginerie cu amenzi totale de 163,71 milioane de lei, aproximativ 32,15 milioane de euro. Firmele au fost găsite vinovate de participarea la o înțelegere anticoncurențială de tip „no-poaching”, prin care și-ar fi împărțit piața forței de muncă și ar fi limitat mobilitatea angajaților. Investigația a fost declanșată în urma unei sesizări primite pe Platforma Avertizorilor de Concurență, însă Realitatea scria încă din 2019 despre înțelegerile ilegale ale acestor societăți.

Cum funcționa „cartelul”? Companiile au convenit să nu concureze pentru recrutarea de specialiști și să nu angajeze personal de la alte firme fără acordul acestora. Aceste practici au afectat mai ales inginerii și specialiștii din industria auto, menținând salariile la un nivel scăzut.

Astfel de acorduri „no-poaching” sunt dăunătoare concurenței și angajaților, deoarece limitează libertatea de a schimba locul de muncă. O companie a beneficiat de programul de clemență, iar alte cinci au recunoscut faptele și au obținut reduceri ale amenzilor, care vor fi executate de ANAF. Automobile-Dacia a primit cea mai mare amendă, de peste 81 de milioane de lei.

Ce spun angajații?

Redăm mai jos o parte dintre mărturiile primite de la angajați ai Automobile Dacia și Renault (le publicăm anonim pentru a le păstra identitatea):

• Mesaje de la angajați la Renault: 

Mărturie 1: „Sunt angajat la Renault și, în trecut, am lucrat la o firmă colaboratoare, iar timp de mai mulți ani m-am lovit de această problemă: nu am putut să mă angajez la Renault sau la alte firme din sfera automotive din postura de angajat la o firmă colaboratoare până în 2021, după ce a ieșit scandalul din 2019 și au trebuit să demonstreze că nu mai au astfel de practici.”

• Mesaj de la un fost angajat care a lucrat în două dintre cele opt companii amendate de Consiliul Concurenței: 

„Aș dori ca acest mesaj să rămână anonim, vă rog. Am lucrat pentru două companii din lista menționată în ancheta Consiliului Concurenței, una dintre ele fiind Renault Technologie. Din experiența mea directă, practica de no-poaching nu a dispărut nici după această anchetă, iar efectele ei sunt încă resimțite în piață. Vă detaliez mai jos cum anume.

Această practică nu se manifestă doar între anumite companii, ci există pe verticală, la nivelul întregului ecosistem de furnizori locali ai grupului Renault și al fabricii Dacia din România. Mobilitatea în piață a fost redusă la minimum prin practicile impuse de Renault și Dacia.

Chiar și în prezent, simplul fapt că aplici sau intri într-un proces de recrutare la una dintre aceste companii (chiar și la restul din acest ecosistem auto condus de Renault) ajunge rapid la nivelul superiorilor ierarhici din compania la care lucrezi. Iar companiile prestatoare de servicii refuză discuția cu angajații de la concurență, departamentul de talent acquisition informând superiorii, iar aceștia transmit imediat informația către compania la care lucrezi, pentru a fi mustrat că ai îndrăznit să faci acest lucru, existând chiar repercusiuni la evaluările de performanță și la asocierea pe proiecte.

Înainte de 2021, am reușit un „transfer” între compania prestatoare la care lucram și RTR, posibil doar cu acordul managementului Renault la nivel de departament și al conducerii franceze din compania prestatoare. În realitate, transferul funcționa ca un troc: compania prestatoare „ceda” angajatul cerut de Renault, iar în schimb Renault oferea proiecte viitoare sau contracta resurse suplimentare în cadrul altor proiecte.

Mai mult, în momentul în care un angajat devenea „mobil”, șefii de serviciu sau departament din Renault/Dacia sancționau și amenințau furnizorii, iar aceștia acceptau cu mare dificultate să angajeze persoane provenite din acest ecosistem. În situațiile în care angajarea avea totuși loc, angajatul era ținut luni de zile în back-office, fără interacțiune directă cu clientul, uneori chiar fără adresă de e-mail de serviciu, tocmai pentru a nu fi vizibil pentru Renault/Dacia.

Această practică a blocat angajații în cadrul unei singure companii, cu impact negativ nu doar financiar, ci și asupra dezvoltării profesionale, up-skilling-ului și inovării. Deși îți doreai să evoluezi, mobilitatea și avansarea profesională erau, practic, restricționate. Consider că Renault și Dacia au contribuit astfel la un blocaj sistemic al dezvoltării cunoștințelor și capabilităților în industria auto din România, folosind resursa umană aproape exclusiv în beneficiul lor.”

• Mesaj primit de la un inginer, absolvent Politehnica București: „Asta am primit de la un recrutor în momentul în care am aplicat la un job la Renault, eu fiind angajat la Expleo. Era o politică din cauza căreia au suferit mii de ingineri.”

„Și ca o completare a acestui subiect, tot din experiența personală: controlul Renault și aceste restricții nu se aplicau doar la nivelul companiilor amendate de Consiliul concurenței. Toată rețeua de furnizori locali era prinsă în această politică. 

Și dacă doreai să pleci de la Renault, unde salariile sunt mici… către un furnizor al lor, unde puteai obține un job mai ok… acești furnizori evitau la maxim să te angajeze tocmai pentru a nu-i supăra pe cei de la Renault România. Singurele moduri în care puteai schimba jobul în „lumea Renault” era ori cu acceptul direct al celor de la Renault, ori să-ți dai demisia și să ieși din această buclă timp de minim 6 luni și apoi să începi iarăși să cauți job. Dar din păcate, cu toate că au fost sancționați, un control al Renault va rămâne, va fi tacit, dar vor controla în continuare aspectele legate de salarizare.”

Comentarii de pe Reddit

• „Mai glumesc prieteni și foști colegi de facultate care lucrează în mână cu firme de mari furnizori auto că << nici nu mă pot gândi să mă duc la interviu că imediat știe HR-ul de la noi.>>” 
• „Am lucrat la una din companii, am fost la un interviu pentru o alta din lista, primisem oferta mult mai buna pentru poziție similara, am discutat cu managerul meu, iar a2a zi cand am vrut sa vorbesc cu a2a companie despre detaliile ofertei mi-au zis ca nu mai e valabila oferta. Ajunsese vestea la companiile mama din Franța si au blocat tot procesul.”

Comentarii de pe LinkedIn: 

• „Genul asta de parteneriate confirma de ce candidatii aplica pt job-uri si nu primesc niciun semn; nu sunt selectati pt interviuri pt ca angajatorul lor actual se regaseste in lista de „prietenii”. Daca ar fi numai asta. De ani de zile se stie de cluburi de HR din care fac parte angajati HR din diverse organizatii si care se intalnesc periodic si pun la cale strategii. Culmea e ca nu am vazut nicio postare pe tema asta pe platforma. Macar sa existe transparenta si sa nu-si mai faca fraierii iluzii. Pare ca managementul a considerat ca e mai buna o scurtatura si sa asigure retentia angajatilor nu pt ca ei isi doresc asta si sunt multumiti, ci sa stea de nevoie. Da, e o forma de abuz ca si in cuplurile in care partenerul face orice numai ca el sa aiba independenta financiara si partenera sa depinda financiar de el; sa stea langa el nu din iubire, ci din nevoia de supravietuire. Dar cum hotul neprins e negustor cinstit…. sa traiasca „prieteniile”. Organizatiile nu mai functioneaza pe concurenta, ci pe cardasie.”
• „Deja împușcată într-un picior, industria asta auto o fi socotind că „nu-i treaba treabă” dacă nu-și mai trage un glonț și în celălalt!”
• „Obiceiul ăsta e de import, noi nu cred că ne-am fi gândit la „no-poaching policy” de capul nostru. Companiile mari fac asta. Constant. A dat și Comisia Europeană ceva amenzi măricele. Nu e o „românească” de data asta. Big Tech a făcut asta cu anii, pe alocuri probabil că încă o mai fac. Că nu au corporațiile planuri prea multe să reverse bune intenții pe undeva, singurul scop e să facă bani mulți și vor face orice pentru asta cât timp li se permite. Alten a fost amendată pentru asta și în Franța, așa e politica lor, practic, asta e mentalitatea. Iar noi am preluat și am perpetuat mai departe.”
• „O doamne, in Cluj cand mergeai de la o companie la alta la interviu, hr si uppermanagement deja discutau cu ceilalti dinainte, si daca nu stia firma la care ai fost discuta cu cea la care esti. Un fel de gentle agreement pe sleau :)) povestea un CEO ca stia cum mergeam la altii la interviu. ”
• „Spun încă o dată cunoscând piața automotive, lipsesc firme din acea listă de 8, deci realitatea e și mai dură…”

În online, oamenii vorbesc de vreo 10 ani despre acest fenomen deloc nou, iar amenzi s-au mai dat pentru fix aceleași „scheme”; drept urmare, mulți angajați știau deja cu ce au de-a face și s-au resemnat. În plus, nu doar domeniul auto e „ofertant” pentru asemenea practici ilegale.

Dacă ți-a fost blocat dreptul la muncă prin astfel de practici, scrie-ne experiența ta în comentarii. Vom reveni asupra acestui subiect cu un articol de analiză mai complex, care va include și perspectivele unor avocați specializați în dreptul muncii, despre cum te poți proteja în astfel de situații. Împreună, facem piața muncii un loc mai sigur, mai corect și mai prietenos atât pentru angajați, cât și pentru angajatori.

Mulțumim Libertatea pentru ancheta care a contribuit la penalizarea acestui fenomen, tuturor publicațiilor care scriu activ și curajos despre realitățile din piața muncii și, mai ales, vouă, oamenilor, care ne semnalați problemele de fiecare dată.