Există un paradox curios în felul în care vorbim despre neurodiversitate în România: cu cât subiectul câștigă vizibilitate în spațiul public, cu atât mai clar devine că nu știm, de fapt, aproape nimic concret despre adulții neurodivergenti care trăiesc și muncesc printre noi. Nu avem registre. Nu avem protocoale. Nu avem servicii. Avem, în schimb, un număr tot mai mare de oameni care ajung la un diagnostic la 30, 40 sau 50 de ani și care realizează că au navigat întreaga viață cu un manual greșit.
Acesta este primul dintr-o serie de materiale despre dinamica neurodiversității în România — despre cine sunt acești adulți, ce le lipsește și ce ar putea schimba felul în care companiile, instituțiile și societatea îi înțeleg, pentru a îmbunătăți piața muncii autohtonă.
Ce este, de fapt, neurodivergența
Termenul „neurodivergent”, apărut încă din 1990, descrie persoanele al căror creier funcționează diferit față de tiparele considerate tipice din punct de vedere neurologic. Nu este un diagnostic în sine, ci un termen-umbrelă care acoperă un spectru larg de condiții, unele diagnosticabile clinic, altele parte din variația naturală a funcționării creierului uman.
Condițiile neurodevelopmentale recunoscute clinic includ tulburarea din spectrul autist (TSA), ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate), dislexia, discalculia, dispraxia (tulburarea de coordonare a dezvoltării) și sindromul Tourette. La acestea se adaugă condiții frecvent asociate sau discutate în același context, precum tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburările de procesare senzorială sau tulburările de limbaj.
Granițele nu sunt întotdeauna clare. Cercetările recente arată că aceste condiții coexistă frecvent — un adult cu autism are șanse semnificativ mai mari să aibă și ADHD, dislexie sau anxietate, nu ca excepție, ci ca regulă.
Important de înțeles este că neurodivergența nu înseamnă deficiență. Înseamnă diferență în modul de procesare a informației, în atenție, în coordonare, în comunicare socială, în percepție senzorială. Iar această diferență poate fi atât o sursă de dificultăți, cât și de abilități distincte, în funcție de mediu și de suportul disponibil.
Cele mai frecvente patru tipologii
- Tulburarea din spectrul autist (TSA) afectează modul în care o persoană percepe lumea și interacționează cu ceilalți. Nu există două persoane autiste identice în sensul că spectrul este tocmai asta — un spectru. Unii adulți cu autism au abilități de comunicare verbală dezvoltate și funcționează aparent „tipic” în contexte sociale, dar cu un cost intern enorm. Alții au nevoi de suport semnificative în viața cotidiană. Ceea ce au în comun este o diferență reală în procesarea stimulilor senzoriali, în comunicarea socială și în modul de gândire, adesea mai sistematic, mai orientat spre detaliu, mai puțin intuitiv în lectura subtextelor sociale. La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează o prevalență de 1 la 127 de persoane. ¹
- ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este probabil cea mai frecventă condiție neurodevelopmentală la adulți, și cea mai greșit înțeleasă. Nu este vorba despre a fi „energic” sau „distrat”. ADHD înseamnă o diferență structurală în reglarea atenției, a impulsivității și a funcțiilor executive, adică exact acele capacități de care avem nevoie pentru a planifica, a prioritiza și a finaliza sarcini. La adulți se manifestă frecvent prin dificultăți în gestionarea timpului, în menținerea organizării, în relații și în locul de muncă. O meta-analiză din 2023 care a inclus 57 de studii și peste 21 de milioane de participanți estimează prevalența globală la adulți la 3,1%. ² În Europa, consensul clinic plasează cifra la 2,8%. ³
- Tulburările specifice de învățare — dislexia, discalculia și dispraxia — sunt condiții care afectează procesarea limbajului scris, a numerelor și, respectiv, a coordonării motorii. Dislexia, cea mai frecventă dintre ele, afectează între 9% și 12% din populație conform Asociației Europene pentru Dislexie ⁴, ceea ce o face mai răspândită decât diabetul sau astmul. Discalculia afectează 3–7% din adulți ⁵, iar dispraxia aproximativ 2,5–4%. ⁶ Toate trei persistă în viața adultă și creează dificultăți reale în medii de lucru care nu sunt proiectate pentru a le acomoda.
- Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) merită menționată separat, cu o nuanță importantă. Din punct de vedere clinic, TOC este clasificată ca tulburare de sine stătătoare, distinctă de condițiile neurodevelopmentale. Cu toate acestea, apare frecvent ca și comorbiditate — cercetările arată că adulții cu TSA au o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta TOC, și invers. ⁷ În discuțiile contemporane despre neurodiversitate, TOC este adesea inclusă în conversație tocmai pentru că afectează în mod similar capacitatea de a funcționa în medii rigide și pentru că beneficiază de același tip de abordare: înțelegere și adaptare, nu corecție.
Ce știe Europa despre adulții neurodivergenți
La nivel european, tabloul este mai clar decât în România, dar departe de a fi satisfăcător. Studiul ASDEU (2021), realizat în 11 țări europene, a descoperit că 57% dintre adulții cu autism sunt șomeri ⁸ — iar organizația Autism Europe estimează că cifra reală poate ajunge la 90%. ⁹ Același studiu a constatat că 76% dintre adulții cu autism au primit diagnosticul după vârsta de 26 de ani, după ce au trecut prin sistem, prin școală, prin primii ani de muncă, fără niciun sprijin adaptat nevoilor lor.
Studiul ACCESS-EU (2025), cel mai amplu de acest fel la nivel european, cu 2.322 de participanți din mai multe țări, arată că 37% dintre adulții care caută un diagnostic de autism așteaptă mai mult de 12 luni pentru a-l obține ¹⁰ , pentru că ne confruntăm la nivel european cu un acces foarte îngreunat la servicii, deși diferențele între țări sunt semnificative. Suedia și Danemarca au infrastructuri diagnostice mai dezvoltate, în timp ce Franța și Polonia înregistrează cele mai slabe rezultate în accesul la servicii. ¹⁰
La ADHD, situația este similară. Femeile primesc diagnosticul în medie cu 5 ani mai târziu decât bărbații, la 28,9 ani față de 24,1 ani, conform datelor prezentate la Congresul ECNP din Barcelona, 2025 ¹¹ — pentru că se prezintă diferit, la femei manifestându-se mai puțină hiperactivitate și fiind mai ușor de confundat cu anxietatea sau depresia. Un studiu Oxford/Lancet din 2026, realizat în cinci țări europene, arată că utilizarea medicației pentru ADHD la adulți a crescut de 15–20 de ori în ultimul deceniu, pentru că abia în prezent a început să fie recunoscut acest diagnostic în rândul populației europene. ¹²
Contextul românesc: când „nu există în statistici” este un răspuns de sistem
În România, nu există registru național pentru adulții cu TSA. Nu există protocol de diagnostic aprobat pentru adulți. CNAS nu decontează evaluarea pentru autism la vârsta adultă ceea ce înseamnă că un adult care suspectează că ar putea fi autist este îndrumat exclusiv spre sistemul privat, cu liste de așteptare și specialiști concentrați aproape exclusiv în câteva orașe mari. ¹³
Există în România aproximativ 40.000 de persoane diagnosticate cu autism, copii și adulți împreună, conform estimărilor din 2025–2026 ale organizațiilor din sector. ¹⁴ Dintre aceștia, aproximativ 3.800 sunt tineri adulți între 18 și 25 de ani. ¹⁴ Adulții de peste 25 de ani nu există în statistici, în prezent.
Raportând la prevalența estimată de 1% din populație, calculul este simplu și dureros, ajungând la aproximativ 190.000 de adulți cu autism. Diferența dintre acest număr și cele câteva mii oficial înregistrați nu indică absența condiției. Indică absența sistemului.
O practică documentată ilustrează această absență mai bine decât orice statistică. Din păcate, mulți adulți cu autism sunt re-diagnosticați cu tulburări de personalitate (schizoidă, schizotipală), pentru că aceasta este singura cale prin care pot accesa medicamente și servicii decontate de CNAS. Sistemul nu poate trata autismul adult. Poate trata altceva. Și atunci, pe hârtie, autismul dispare. ¹⁵
La ADHD, situația nu este mai bună. Aplicând prevalența europeană de 2,8% documentată de consensul clinic ³ la populația adultă a României, numărul adulților cu ADHD ar putea depăși 400.000, marea majoritate fiind nediagnosticați. Prima asociație dedicată exclusiv ADHD din România a fost fondată abia în noiembrie 2025 ¹⁶, iar primele programe structurate de diagnostic și tratament pentru adulți au apărut exclusiv în sistemul privat, fără niciun echivalent în rețeaua publică de sănătate.
Despre dislexie la adulți nu există date naționale. Despre discalculie și dispraxie, nici atât.
Piața muncii: 12% știu, 56% bănuiesc, 65% nu au niciun plan
Studiul realizat în 2025 de Autism Voice și MKOR pe un eșantion de peste 150 de companii din România oferă cel mai complet tablou disponibil despre felul în care angajatorii se raportează la neurodiversitate. ¹⁷
Doar 12% dintre companii știu cu certitudine că au angajați neurodivergenti. 56% suspectează că ar putea avea — dar nu colectează date. 65% nu au nicio strategie formală, nicio politică, niciun program dedicat incluziunii neurodivergente.
Rata de angajare a persoanelor cu dizabilități în România este de doar 11%, față de 48% media europeană. ¹⁷ În 2023, din cele 3.164 de persoane cu dizabilități înregistrate la ANOFM în căutarea unui loc de muncă, 533 au fost efectiv angajate. ¹⁷ Iar pentru adulții cu autism specific, sub 1% sunt angajați, față de 10% media UE. ¹⁸
Nu e o problemă de competențe. Este o problemă de vizibilitate, de infrastructură și de voință instituțională.
Acesta este doar începutul
Aceasta este prima piesă dintr-o serie despre neurodivergența adulților din România. În materialele care urmează vom intra în detaliu despre neurodivergența și piața muncii autohtonă.
Dacă ești adult neurodivergent, dacă lucrezi în HR sau în management, dacă ești părinte, clinician sau pur și simplu curios, datele de mai sus te privesc.
1 din 5 adulți este neurodivergent. Înseamnă că sunt în echipa ta, în familia ta, poate ești chiar tu. România nu i-a numărat încă. E timpul să înceapă, și să facă ceva pentru a le oferi acces în a deveni membri activi în societate.
Surse:
¹ World Health Organization — Autism Spectrum Disorders: Fact Sheet (2023)
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/autism-spectrum-disorders
² Ayano, G. et al. — Global prevalence of attention deficit hyperactivity disorder in adults: an umbrella review of meta-analyses, Psychiatry Research (2023)
https://www.adhdevidence.org/blog/new-global-estimate-of-adult-adhd-prevalence-a-comprehensive-review
³ Kooij, J.J.S. et al. — Updated European Consensus Statement on diagnosis and treatment of adult ADHD, European Psychiatry (2019)
https://istitutodineuroscienze.it/articoli-scientifici/updated-european-consensus-statement-on-diagnosis-and-treatment-of-adult-adhd-the
⁴ European Dyslexia Association — What is Dyslexia?
https://eda-info.eu/what-is-dyslexia/
⁵ Galioto, F.M. et al. — Dyscalculia in Early Adulthood, Brain Sciences, MDPI (2022)
https://www.mdpi.com/2076-3425/12/3/373
⁶ Blank, R. et al. — International clinical practice recommendations on Developmental Coordination Disorder, Developmental Medicine & Child Neurology (2019)
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6850610/
⁷ Lungu, O. et al. — Autism in Adults in Romania: Challenges in Diagnosis and Screening, Alpha Psychiatry (2025)
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12593777/
⁸ Tromans, S. et al. — Intervention Services for Autistic Adults: An ASDEU Study, Journal of Autism and Developmental Disorders (2021)
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8938388/
⁹ Autism Europe — Prevalence rate of autism and employment statistics
https://www.autismeurope.org/about-autism/prevalence-rate-of-autism/
¹⁰ Warrier, V. et al. — ACCESS-EU: Access to services for autistic people across Europe, Molecular Autism (2025)
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12166561/
¹¹ European College of Neuropsychopharmacology — ADHD diagnosis in women: gender gap data, Congresul ECNP Barcelona (2025)
https://www.eurekalert.org/news-releases/1101579
¹² University of Oxford / The Lancet — ADHD medication use rises sharply across Europe, driven by growth among adults (2026)
https://www.ox.ac.uk/news/2026-01-23-adhd-medication-use-rises-sharply-across-europe-driven-growth-among-adults
¹³ Dolfi, A.V. — Autismul înalt funcțional la adult: provocări în diagnostic, Rezumat teză de doctorat, UMFCD (2025)
https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2026/SCOALA_DOCTORALA/TEZE_DE_DOCTORAT/DOLFI_V_ALEXANDRA/Rezumat_teza_doctorat_Dolfi_Alexandra_RO.pdf
¹⁴ Situația persoanelor cu autism în România — 2025, autisminfantil.ro
https://www.autisminfantil.ro/situatia-persoanelor-cu-autism-in-romania-2025/
¹⁵ Dolfi, A.V. — op. cit., UMFCD (2025)
https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2026/SCOALA_DOCTORALA/TEZE_DE_DOCTORAT/DOLFI_V_ALEXANDRA/Rezumat_teza_doctorat_Dolfi_Alexandra_RO.pdf
¹⁶ ADHD Europe — Official launch of the ADHD Romania Association (noiembrie 2025)
https://adhdeurope.eu/romania2025/
¹⁷ Autism Voice & MKOR — Integrarea persoanelor neurodivergente pe piața muncii din România (2025)
https://business-review.eu/wp-content/uploads/2025/04/Autism-Voice-Integrarea-persoanelor-neurodivergente-pe-piata-muncii-RO-MKOR-2025-1.pdf
¹⁸ Sub 1% dintre adulții cu autism sunt angajați în România, formaremedicala.ro (2026)
https://www.formaremedicala.ro/realitate-ignorata-sub-1-dintre-adultii-cu-autism-sunt-angajati-in-romania/
