Barometrul de Încredere Edelman 2026, realizat în 28 de țări, arată că, la nivel global, tot mai mulți oameni trăiesc și muncesc în propriile bule, marcate de neîncredere, anxietate și izolare socială. Această „insularitate” se traduce prin evitarea celor care gândesc diferit și prin restrângerea în cercuri familiare, lucru care afectează atât relațiile personale, cât și modul în care societățile funcționează.
Studiul identifică patru cauze principale ale acestei izolări: anxietatea economică, scăderea optimismului privind viitorul, scăderea încrederii în instituții și teama de dezinformare. Acestea influențează modul în care oamenii se raportează la cei din jurul lor, modelează percepția asupra companiilor și guvernelor și amplifică tensiunile sociale.
În continuare, prezentăm principalele concluzii ale studiului: ce rol capătă mediul de afaceri, cum se combină izolarea cu reflexele naționaliste și cum influențează anxietatea economică, frica de manipulare informațională și pesimismul legat de viitor modul în care oamenii trăiesc, muncesc și interacționează.
Abonează-te la newsletterul Hacking Work
Insularitatea subminează încrederea și devine o problemă de business
La nivel global, 7 din 10 respondenți sunt reticenți sau refuză să aibă încredere în persoane cu valori, origini sau moduri de a gândi diferite. Doar 30% se declară deschiși să acorde încredere dincolo de propriul grup, conturând un „mindset insular” în care diferența este percepută mai degrabă ca un risc decât ca o resursă.
Această tendință este mai accentuată în piețele dezvoltate. Japonia (90%) și Germania (81%) înregistrează cele mai ridicate niveluri de reticență, peste media globală se află și Marea Britanie (76%) și Canada (73%), iar SUA se apropie de media globală, cu 70%. Fenomenul este prezent indiferent de venit, gen sau vârstă, sugerând că fragmentarea încrederii traversează societățile în ansamblu, nu doar anumite grupuri.
Diferențele de valori și convingeri se simt direct și la locul de muncă: 42% dintre angajați ar prefera să își schimbe departamentul decât să lucreze cu un manager cu valori diferite, iar 34% ar depune mai puțin efort pentru a sprijini un lider de proiect cu alte convingeri politice. Aceasta se traduce în pierderi concrete de productivitate.
Cauzele izolării
Anxietatea economică
Anxietățile angajaților legate de contextul economic global au atins niveluri istorice. În 24 de țări dintre cele 28 analizate, 66% dintre angajați spun că se tem ca tensiunile din comerțul internațional și conflictele legate de tarife să afecteze compania la care lucrează, în creștere cu 8 puncte față de 2019.
În paralel, frica de recesiune se traduce tot mai des în teama de a-și pierde locul de muncă. În 26 de țări, 67% dintre respondenți se tem de acest scenariu, față de 61% în 2020. Pentru tot mai mulți angajați, tensiunile comerciale și riscul de recesiune sunt amenințări concrete la adresa siguranței lor profesionale.
Aceste temeri sunt amplificate de felul în care este percepută inteligența artificială generativă. Oamenii cu venituri mici sunt cei mai îngrijorați că nu vor beneficia de avantajele AI-ului: în medie, pe cinci piețe, 54% cred că „oameni ca ei vor fi lăsați în urmă”, față de 44% dintre cei cu venituri medii și doar 31% dintre cei cu venituri mari. Diferențele sunt mai vizibile în economiile occidentale: Germania (59%), Marea Britanie (71%), SUA (65%), comparativ cu Brazilia (33%) și China (36%).
Indiferent de contextul național, decalajul de percepție dintre cei cu venituri mici și cei cu venituri mari rămâne constant. Pe lângă riscurile economice clasice, tot mai mulți oameni se tem că tranzițiile tehnologice rapide vor adânci inegalitățile materiale și diferențele de încredere, acces și oportunitate.
Scăderea încrederii în instituții
Încrederea nu depinde doar de deschidere. Oamenii pot fi în general toleranți, dar dacă liderii sau instituțiile acționează împotriva valorilor lor fundamentale, încrederea se erodează rapid. Nivelurile scăzute de încredere (43% pentru business, 39% pentru ONG-uri, 37% pentru guvern și 36% pentru media) reflectă nu doar mindsetul „insular”, ci și percepția că acțiunile instituțiilor nu respectă principiile etice sau interesele oamenilor. Încrederea se bazează pe predictibilitate, integritate și responsabilitate, nu doar pe mentalitate deschisă.
Această lipsă de încredere se traduce în nemulțumire socială: 57% dintre oameni se simt frustrați că afacerile și guvernul servesc doar un cerc restrâns, favorizează bogații și amplifică inegalitatea. Sentimentul este mai puternic în rândul celor cu mindset insular, care sunt mai predispuși la furie și deziluzie față de sistem.
Dezinformarea ca amenințare externă
Teama că alte țări „contaminează” deliberat mediile cu dezinformare a atins niveluri istorice în 15 dintre cele 26 de state analizate. La nivel global, proporția celor care exprimă această îngrijorare a crescut de la 54% în 2021 la 65% în 2026. Pentru mulți, manipularea informațională nu mai este un risc abstract, ci o amenințare percepută direct, care alimentează polarizarea internă și adâncește neîncrederea.
Această percepție este ridicată chiar și în democrații consolidate: SUA (63%), Germania (58%), Suedia (54%). Pentru mulți, manipularea informațională nu mai este un risc abstract, ci o amenințare directă, care adâncește polarizarea și neîncrederea.
Scăderea optimismului față de viitor
La nivel global, doar 32% dintre respondenți cred că generația următoare o va duce mai bine decât cea de azi, în scădere cu 4 puncte procentuale față de 2025. Pesimismul este, deci, majoritar și în creștere, cu cu cele mai mari scăderi în India (-13 p), China (-13 p), Singapore (-11 p) și Thailanda (-10 p).
În marile economii europene (spre exemplu, Franța, Germania și Italia) doar între 6-8% dintre oameni cred că generațiile tinere vor avea un viitor mai bun. La polul opus se află Nigeria și Arabia Saudită, unde aproape două treimi din populație este optimistă. Canada și Statele Unite se situează la mijloc, aproximativ un sfert dintre respondenți privind viitorul cu încredere. În schimb, în Marea Britanie, Japonia, Spania sau Țările de Jos, optimismul este între 11% și 16%.
Per ansamblu, tot mai mulți oameni simt că perspectivele tinerilor sunt limitate, iar ideea unui viitor mai bun devine mai degrabă excepția decât regula.
România, între vulnerabilitate la dezinformare și neîncredere
România se află printre țările europene cu cea mai scăzută rezistență la dezinformare, alături de Bulgaria, Grecia, Serbia și Turcia, arată Indicele de alfabetizare mediatică pentru 2026. Europa de Sud-Est rămâne cea mai vulnerabilă regiune la manipulare și propagandă, inclusiv la influența informațională rusă, pe fondul războiului din Ucraina.
Cauzele sunt cunoscute și se regăsesc clar și în cazul României: un sistem educațional cu rezultate slabe, o presă fragilă și un nivel scăzut de încredere între oameni. Educația și libertatea presei au cea mai mare pondere în acest indice, iar acolo unde ele sunt fragile, dezinformarea se propagă rapid.
Dincolo de factori structurali, neîncrederea funcționează și ca reflex cultural. Antropologul Radu Umbreș vorbește despre neîncredere ca mecanism adânc înrădăcinat în societatea românească: o tendință de a suspecta mai degrabă decât de a coopera, chiar și atunci când colaborarea ar aduce beneficii clare tuturor. Competiția pentru resurse, frica de a greși și teama de a arăta vulnerabilitate alimentează relații tensionate, inclusiv în mediul profesional.
La locul de muncă, acest lucru se traduce prin leadership defensiv și relații construite pe control. Când liderii evită asumarea greșelilor și afișează perfecțiunea, mesajul implicit este că eroarea se pedepsește. În timp, oamenii ajung să joace un joc de supraviețuire individuală, nu unul de colaborare, ridicând garduri în loc să construiască poduri.
Această combinație, vulnerabilitate la dezinformare și neîncredere interpersonală, face ca România să fie un caz relevant în contextul mai larg descris de Barometrul de Încredere Edelman: o societate în care izolarea nu este doar rezultatul presiunilor economice sau tehnologice, ci și al unor mecanisme sociale vechi, greu de dezamorsat fără intervenții consistente în educație, media și cultură organizațională.
Consecințele izolării
Mediul de afaceri, singura instituție percepută ca fiind atât competentă, cât și etică
Relația cu angajatorul devine un spațiu de stabilitate și reconectare socială, într-un context în care alte instituții pierd constant din încredere. Pentru prima dată, mediul de business este perceput ca fiind mai etic chiar și decât ONG-urile. 58% dintre angajați consideră că organizația lor construiește punți între grupuri aflate în dezacord, mai bine decât guvernul, media sau ONG-urile. Cu un nivel de încredere de 78% în rândul angajaților și 64% la nivelul populației generale, angajatorul este perceput ca principal intermediar al încrederii, atât de către cei mai izolați, cât și de cei deschiși către dialog.
Angajații așteaptă ca liderii să-și asume acest rol vizibil. Își doresc angajatori care ies din cercul lor obișnuit, se consultă cu persoane cu valori și experiențe diferite și intră în dialog real cu angajații critici sau sceptici. De asemenea, aceștia văd câteva direcții clare prin care companiile pot facilita încrederea: construirea unei identități și a unei culturi comune, formarea echipelor cu valori diferite și oferirea de training în dialog constructiv.
Izolarea alimentează naționalismul
Izolarea în cercuri omogene se reflectă și în economie și politică. Încrederea în companiile locale depășește semnificativ cea în companiile străine, cu cele mai mari diferențe în Canada (31 de puncte), Japonia (29 de puncte) și Germania (29 de puncte).
La nivelul întregii societăți, 34% din populație ar susține reducerea numărului de companii străine care operează în țară, chiar dacă asta ar însemna prețuri mai mari, ceea ce evidențiază o orientare naționalistă ce poate frâna creșterea economică și competiția.
Relațiile apropiate compensează lipsa de încredere în liderii instituționali
În ultimii cinci ani, încrederea s-a mutat de la liderii îndepărtați către figuri apropiate: colegi, șefi, vecini sau experți. Oamenii caută repere în expertiză și relațiile apropiate, nu în autoritatea instituțională.
La nivel global, oamenii de știință și profesorii continuă să ocupe primele locuri în clasamentul încrederii, aproximativ trei sferturi dintre respondenți declarând că au încredere în aceste categorii, chiar dacă scorurile lor au scăzut ușor față de anul trecut.
***
Studiul Edelman este realizat de Edelman Trust Institute și a constat în interviuri online de câte 30 de minute, efectuate între 23 octombrie și 18 noiembrie 2025. Include peste 34.000 de respondenți din 28 de țări. Raportul apare în luna ianuarie a fiecărui an și analizează o serie de indicatori relevanți privind nivelurile de încredere în mediul de afaceri, mass-media, guvern și organizațiile neguvernamentale, contribuind la modelarea conversațiilor și la stabilirea agendei pentru anul în curs.
Acesta arată că izolarea a devenit o realitate care afectează atât viața profesională, cât și cea socială. Această situație deschide oportunități clare pentru lideri: companiile pot prelua un rol activ în reconstrucția încrederii, prin promovarea diversității în echipe, crearea unei culturi comune și dialog real cu angajații.
La nivel social și instituțional, reconstrucția încrederii necesită măsuri concrete de transparență și responsabilitate. Guvernele, ONG-urile și media trebuie să demonstreze că servesc interesul public, iar combaterea dezinformării prin educație și verificarea surselor devine esențială pentru diminuarea anxietății și polarizării. Programele care aduc împreună grupuri cu perspective diferite pot contribui, de asemenea, la reducerea izolării și la stimularea incluziunii sociale.
În acest context, devine important ce povești alegem să spunem și să consumăm. În PozitiVești adunăm săptămânal vești bune din România Remarcabilă, povești despre oameni, inițiative și experți care construiesc, inovează și creează impact real, pentru a ne aminti că există motive solide de încredere și speranță în jurul nostru.
Pe plan individual, oamenii pot gestiona mai bine anxietățile și izolarea prin conștientizarea propriilor prejudecăți și construirea de rețele apropiate de încredere (colegi, experți sau comunități locale). Adaptabilitatea, educația continuă și deschiderea către puncte de vedere diferite sunt instrumente care pot diminua frica de schimbare și sentimentul de a fi „lăsat în urmă”.
