Propunerea legislativă pentru prevenirea epuizării profesionale a primit recent două avize negative: unul de la Consiliul Economic și Social (CES) și altul de la Consiliul Legislativ (CL).
Aceste avize sunt însă consultative: ele nu opresc automat parcursul legii, dar arată că proiectul, în forma depusă, ridică mai multe probleme tehnice și de fond, care trebuie clarificate și corectate. Cu alte cuvinte, inițiativa de a proteja angajații de epuizare profesională rămâne în viață, însă pentru a avansa are nevoie de îmbunătățiri substanțiale.
Hacking Work și campania #VremLegeaBurnout au avut un rol esențial în a pune tema pe agenda publică, în a documenta problema, a strânge mărturii și a facilita dialogul dintre inițiatori, experți și societate. Textul legii și arhitectura ei juridică aparțin însă exclusiv inițiatorilor din parlament și aparatului legislativ. Rolul nostru rămâne în continuare acela de a urmări îndeaproape procesul, de a-l explica public, de a aduce la aceeași masă oameni cu perspective diferite și de a încuraja îmbunătățirea oricărui cadru legal care privește sănătatea la muncă.
Inițiatorii își mențin intenția de a continua și își asumă revizuirea textului, urmând ca amendamentele să fie transmise Comisiei raportoare și supuse votului în etapa următoare a procesului legislativ.
În continuare vom explica pe scurt de ce au fost negative aceste avize și ce trebuie făcut pentru ca legea să devină una aplicabilă și eficientă.
De ce a dat Consiliul Economic și Social aviz negativ
CES, organul consultativ ce reunește sindicate, patronate și reprezentanți ai societății civile, a analizat proiectul și a concluzionat, în ședința din 21 ianuarie 2026, că nu poate susține legea în forma actuală.
Principalele motive invocate de CES sunt:
1. Suprapunere cu legislația existentă
Consiliul susține că proiectul intră pe un teren deja reglementat de legislația securității și sănătății în muncă și de Codul muncii. Conform CES, avem deja Legea SSM (nr. 319/2006) care obligă angajatorii să evalueze riscurile profesionale și să asigure condiții de muncă sigure. CES continuă prin a argumenta că noua inițiativă propune mecanisme similare de evaluare a riscurilor psihosociale, fără să le coreleze clar cu obligațiile existente. Cu alte cuvinte, riscă să creeze dublaj legislativ și confuzie.
2. Măsuri importante lăsate la nivel de „facultativ”
În expunerea de motive, inițiativa vorbește despre zile de concediu pentru refacere profesională și despre acces la consiliere psihologică drept soluții concrete pentru prevenirea epuizării profesionale.
În textul legii, însă, aceste măsuri apar ca simple opțiuni lăsate la latitudinea angajatorului, nu ca drepturi garantate ale angajaților. CES subliniază această discrepanță: angajatorul „poate” acorda zile de concediu pentru refacere profesională sau „poate” oferi sprijin psiho-emoțional, dar nu este obligat să o facă.
Din această perspectivă, Consiliul consideră că multe promisiuni rămân, juridic, neexecutorii: angajatul nu le poate invoca în fața angajatorului dacă acesta refuză să le aplice.
3. Obligații fără sancțiuni și fără control clar
Proiectul introduce o serie de obligații pentru angajatori (informarea anuală a angajaților, includerea riscurilor psihosociale în evaluări, planuri de prevenție pentru companiile mari, mecanisme confidențiale de sesizare). Conform CES, în textul propus nu apar deloc sancțiuni pentru nerespectarea acestor obligații. Nu se precizează explicit nici cine controlează aplicarea legii.
Lipsesc așadar un regim de contravenții sau referirea măcar la sancțiunile deja prevăzute de Codul Muncii/Legea SSM pentru situații similare. Fără amenzi sau autoritate de control explicită, CES avertizează că există riscul ca legea să fie tratată strict ca un set de recomandări.
4. Confidențialitate și protecția datelor
Un alt punct sensibil este confidențialitatea informațiilor personale ale angajaților care ar apela la mecanismele de prevenire a epuizării profesionale din lege. Proiectul prevede crearea unui mecanism intern confidențial de sesizare a cazurilor de epuizare și organizarea de sesiuni de sprijin psiho-emoțional. Aceste proceduri implică, inevitabil, prelucrarea unor date personale sensibile.
Cu toate acestea, CES argumentează că inițiativa legislativă se limitează la formulări generale despre „confidențialitate”, fără a explica în ce condiții sunt colectate datele, cine are acces la ele, cum sunt arhivate și cum se respectă Regulamentul european privind protecția datelor (GDPR). CES atrage atenția că dacă nu e clar cum se protejează anonimitatea celui care semnalează un episod de epuizare profesională sau cine are acces la datele din evaluările psihologice, oamenii ar putea fi reticenți să le folosească.
5. Fundament medical considerat insuficient
CES mai argumentează faptul că epuizarea profesională nu este clar definită și poate fi confundată cu alte afecțiuni. Dincolo de aspectele juridice, CES aduce în discuție și fundamentul științific și medical al unei legi despre epuizarea profesională. Problema este că epuizarea profesională, ca diagnostic, nu are încă o definiție medicală oficială, clară.
Sindromul „burnout” sau epuizarea profesională nu este inclus ca boală distinctă în Manualul Statistic al Afecțiunilor Mentale (DSM) folosit de specialiști, și nu există un set unanim acceptat de criterii de diagnosticare strictă. Fără criterii clare, noțiunea de „epuizare profesională” ar putea fi aplicată discreționar. CES afirmă că simptomele raportate de angajați pot semăna sau suprapune cu alte probleme psihologice, precum depresia sau anxietatea, care afectează și ele performanța la job.
Ce spune Consiliul Legislativ
Consiliul Legislativ, instituția care avizează orice proiect de lege din perspectiva legalității, coerenței și tehnicii legislative, a emis la rândul său un aviz negativ, concentrându-se pe probleme de calitate a legii și fundamentare.
Pe scurt, observațiile lor principale sunt:
- Fragmentarea cadrului legal și nerespectarea principiului unicității reglementării
Consiliul subliniază că relațiile de muncă și sănătatea la locul de muncă sunt deja reglementate în Codul muncii și în Legea securității și sănătății în muncă. Din acest motiv, recomandarea este ca noi reguli privind prevenirea epuizării profesionale să fie, pe cât posibil, integrate în aceste legi-cadru, nu într-un act normativ separat.
Altfel spus, Consiliul atrage atenția că avem riscul de „atomizare” a legislației: mai multe legi care tratează aspecte înrudite, dar fără o arhitectură comună clară.
Mai mult, Consiliul constată că întregul proiect, în forma actuală, nu este formulat și structurat conform standardelor de claritate, coerență și precizie cerute pentru o lege. Acest aspect este foarte serios, deoarece Constituția (art. 1 alin. 5) cere ca orice lege să fie clară și de calitate, altminteri ea poate fi declarată neconstituțională.
- Caracter preponderent declarativ, fără prevederi operative clare
Similar cu observația CES, Consiliul Legislativ notează că multe articole din proiect au doar un caracter declarativ sau de bune intenții, fără efect juridic concret. Practic, legea enunță scopuri precum prevenirea epuizării profesionale, dar nu le transpune în mecanisme clare și obligatorii.
- Lipsa fundamentării în expunerea de motive
Consiliul Legislativ observă că expunerea de motive nu respectă pe deplin cerințele Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă: nu sunt explicate suficient lacunele din legislația actuală, nu este descris clar impactul socio-economic și bugetar, nu sunt prezentate date sau studii care să arate amploarea fenomenului în România.
Pe scurt, proiectul este considerat insuficient fundamentat pe date și argumente, așa cum cere legea, ceea ce face dificil de apreciat eficiența soluțiilor propuse.
De exemplu, nu se explică exact ce lacune sau neajunsuri are legislația actuală în materie de protecția angajaților. De asemenea, nu s-a indicat impactul financiar asupra bugetului și nici impactul socio-economic estimat. Lipsesc trimiterile la studii sau date concrete despre fenomenul epuizării profesionale în România care să justifice intervenția legislativă.
- Ignorarea avizului guvernamental și a analizei de impact bugetar
Conform Constituției României, dacă o inițiativă legislativă implică bugetul de stat, e obligatoriu să se solicite o informare de la Guvern despre asta. De asemenea, legea finanțelor publice cere întocmirea unei fișe financiare când se propune o lege cu impact bugetar. Consiliul Legislativ atrage atenția că propunerea privind epuizarea profesională poate avea implicații bugetare și deci Guvernul trebuia consultat și trebuia calculat acest impact. În aviz se menționează explicit că inițiatorii nu au atașat o fișă financiară, ceea ce constituie o omisiune procedurală ce trebuie remediată.
- Definiții neclare și suprapuneri conceptuale
Consiliul Legislativ critică modul în care proiectul definește „epuizarea profesională” și relația acestui concept cu noțiunile existente de boală profesională. În legea sănătății în muncă (Legea 319/2006), boala profesională are deja o definiție clară (afecțiune cauzată de factori nocivi la locul de muncă sau suprasolicitare).
Proiectul de lege burnout definește epuizarea profesională ca „stare asociată activității profesionale (…) manifestându-se prin senzație persistentă de epuizare (…) și diminuarea eficienței”. Consiliul observă că această definiție se suprapune vizibil peste elemente din definițiile legale ale bolilor profesionale, dar inițiatorii nu explică deloc de ce epuizarea profesională n-ar putea fi tratată ca o formă de boală profesională deja acoperită de lege.
Ce se poate repara prin amendamente
Vestea bună este că multe dintre problemele semnalate pot fi remediate. Avizele negative, de fapt, oferă o listă clară de puncte de reparat. Iată ce s-ar putea face în etapa de amendare a proiectului:
- Alinierea cu legislația existentă: Legea trebuie armonizată cu Codul Muncii și cu Legea SSM, ca să nu mai existe suprapuneri și contradicții. Asta ar însemna să se precizeze clar că noile obligații privind prevenirea epuizării complementează și nu anulează obligațiile de securitate a muncii deja în vigoare.
- Introducerea de sancțiuni și mecanisme de control: Orice obligație legală trebuie dublată de un sistem care să verifice și să sancționeze neîndeplinirea. Prin urmare, legea ar trebui amendată pentru a prevedea explicit cine controlează aplicarea și ce pățește angajatorul care ignoră noile obligații.
- Transformarea măsurilor cheie din opționale în obligatorii (sau garantarea unui minim): Dacă inițiativa își propune să ofere un sprijin real angajaților, atunci anumite prevederi nu pot rămâne la stadiul de simple opțiuni. Parlamentul poate discuta, de pildă, introducerea unui minim de zile de concediu de recuperare pentru prevenirea epuizării profesionale, în loc să lase acest lucru doar dacă “vrea” angajatorul. De asemenea, facilitarea accesului la consiliere psihologică ar putea fi stimulată mai clar, fie prin obligația firmelor peste o anumită mărime să aibă astfel de programe, fie prin deduceri de costuri.
- Asigurarea confidențialității și protecției datelor: Legea poate fi completată cu prevederi explicite privind modul în care se gestionează datele colectate prin mecanismul intern de sesizare a epuizării profesionale.
- Consolidarea argumentației din spatele legii: Chiar dacă nu ține direct de textul legii, inițiatorii ar trebui să aducă în discuție, pe parcursul dezbaterilor, date și argumente suplimentare care să convingă parlamentarii de necesitatea legii.
În discuția directă cu inițiatorii proiectului, răspunsul a fost clar: se lucrează la o revizuire a textului, urmând ca amendamentele să fie transmise Comisiei raportoare și supuse votului.
Ce urmează? Procedura și șansa de a îndrepta legea
Avizele negative ale Consiliului Economic și Social și ale Consiliului Legislativ nu înseamnă că legea este blocată definitiv. Proiectul își continuă traseul parlamentar: va fi analizat în comisiile de specialitate, unde pot fi formulate amendamente, și poate ajunge în plen, acolo unde votul va decide dacă merge mai departe sau nu.
În lunile următoare, miza nu va fi doar „va trece sau nu această lege”, ci „în ce formă va trece, dacă va trece”. Cu cât mai multe dintre observațiile legitime ale experților vor fi integrate în text, cu atât cresc șansele de a avea un cadru legal care să fie și folositor angajaților, și aplicabil pentru angajatori, și apărat în fața unui eventual control de constituționalitate.
Pentru noi, la Hacking Work, acesta este doar următoarea etapă. În perioada următoare, vom continua să prezentăm public, clar și aplicat, concluziile avizelor și punctele care pot fi corectate prin amendamente. Separat, redactăm o opinie a redacției, pe care o vom publica, cu propuneri punctuale de text și principii minime care nu pot lipsi dintr-o lege despre epuizare profesională.
Campania #VremLegeaBurnout a pornit de la o întrebare simplă: poate România să recunoască, prin lege, că epuizarea profesională nu este „problema individului”, ci rezultatul felului în care se organizează munca?
Indiferent de rezultatul acestui proiect de lege, continuăm să ne luptăm pentru schimbarea asta, în cea mai potrivită formă, cu presiune publică, cu întrebări incomode, cu documentare riguroasă și cu propuneri concrete, astfel încât sănătatea oamenilor la muncă să rămână o temă care nu mai poate fi ignorată.
